DECIZIE nr. 667 din 15 decembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 290/CM/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 şi ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. II din Legea nr. 195/2004.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 290/CM/2005, Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, a prevederilor Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepţie ridicată de Marin Frunză într-o cauză având ca obiect recursul declarat de acesta împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Galaţi, prin care s-a soluţionat un litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că recursul declarat de el împotriva hotărârii Tribunalului Galaţi ar trebui să fie judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu de Curtea de Apel Galaţi, autorul susţine că dispoziţiile legale atacate "sunt discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchizitoriale", deoarece încalcă dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională, dreptul la un proces echitabil, principiul universalităţii, principiul statului de drept şi dreptul la apărare.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 este inadmisibilă, iar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 este inadmisibilă, iar prevederile art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. II din Legea nr. 195/2004 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, precum şi dispoziţiile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, art. 3 din Codul de procedură civilă a fost modificat, păstrându-se soluţia legislativă, iar, prin art. I pct. 45 din aceeaşi lege, alin. 3 al art. 299 a fost abrogat.Astfel, dispoziţiile legale criticate au în prezent următorul conţinut:– Art. 3 din Codul de procedură civilă: "Curţile de apel judecă:1. în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă;3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.";– Art. II din Legea nr. 195/2004: „(1) Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în primă instanţă.(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curţilor de apel. … (3) Recursurile prevăzute la alin. (1) şi (2), a căror admisibilitate în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinată, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor." … În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, potrivit cărora, „Ca instanţe de recurs, curţile de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevăzute de lege”, acestea au fost abrogate expres prin art. 144 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, nefiind preluate în noua reglementare.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 4, referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 11, privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15, privind universalitatea, art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20, relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21, privind accesul liber la justiţie, art. 31, privind dreptul la informaţie, art. 53, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124, privind înfăptuirea justiţiei, şi ale art. 126, privind instanţele judecătoreşti.De asemenea, autorul excepţiei consideră că se încalcă şi prevederile art. 6, privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13, privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14, privind interzicerea discriminării, şi ale art. 17, privind interzicerea abuzului de drept, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1, 2 şi 7, privind egalitatea în drepturi, ale art. 6, referitoare la dreptul fiecărui om de a-i fi recunoscută calitatea de subiect de drept, ale art. 8, privind dreptul de a sesiza instanţele judecătoreşti, ale art. 10, privind dreptul persoanei de a fi audiată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, ale art. 11, referitoare la prezumţia de nevinovăţie, şi ale art. 30, privind interpretarea Declaraţiei, din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine următoarele:I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin Legea nr. 304/2004, înaintea sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 6 aprilie 2005, nefiind preluate în noua reglementare.Ca atare, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 este inadmisibilă.II. Cu privire la dispoziţiile art. 3 pct. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă şi ale art. II alin. (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004, Curtea constată că acestea nu au legătură cu cauza.Astfel, dispoziţiile art. 3 pct. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă se referă la competenţa curţilor de apel, ca primă instanţă, ca instanţă de apel, precum şi la competenţa în alte materii, dar cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect soluţionarea recursului declarat de autorul excepţiei împotriva unei hotărâri a Tribunalului Galaţi, recurs care se va soluţiona de către Curtea de Apel Galaţi.În speţă nu sunt incidente nici dispoziţiile art. II alin. (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004, deoarece cauza a fost scoasă de pe rol şi trimisă instanţei devenite competente să o judece, pe cale administrativă, iar nu prin încheiere de declinare a competenţei.Prin urmare, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă şi ale art. II alin. (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 este inadmisibilă.III. Referitor la dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin art. I pct. 45 din Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, deci ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 6 aprilie 2005.Prin urmare, având în vedere că abrogarea acestor dispoziţii legale, care constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, a intervenit ulterior sesizării Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a acestora a devenit inadmisibilă.IV. Cu privire la dispoziţiile art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. II alin. (1), (2) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004, Curtea constată că acestea au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, în cauze cu o motivare identică şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezentul dosar. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 551 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.064 din 28 noiembrie 2005, Curtea Constituţională a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea soluţiei pronunţate cu acel prilej.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 290/CM/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă, ale art. II alin. (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă şi ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.3. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. II alin. (1), (2) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește