DECIZIE nr. 667 din 12 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96, 97, 103, art. 109 alin. (1) şi ale art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96, 97, 103, art. 109 alin. (1) şi ale art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de George Dobre în Dosarul nr. 5.261/231/2007 al Judecătoriei Focşani, de Vasilică Munteanu în Dosarul nr. 9.539/231/2007 al Judecătoriei Focşani, de Răzvan Nicolae Micul în Dosarul nr. 10.709/231/2007 al Judecătoriei Focşani şi de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 8.442/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.La dosar autorul excepţiei Răzvan Nicolae Micul a depus concluzii scrise.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 113D/2008, nr. 123D/2008, nr. 216D/2008 şi nr. 589D/2008 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 123D/2008, nr. 216D/2008, nr. 589D/2008 la Dosarul nr. 113D/2008, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 22 octombrie 2007, 10 ianuarie 2008, 29 ianuarie 2008 şi 6 februarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 5.261/231/2007, nr. 9.539/231/2007, nr. 10.709/231/2007 şi nr. 8.442/306/2007, Judecătoria Focşani şi Judecătoria Sibiu au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96, 97, 103, art. 109 alin. (1) şi ale art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.Excepţia a fost ridicată în dosarele de mai sus de George Dobre, Vasilică Munteanu, Răzvan Nicolae Micul şi Pompiliu Bota.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, deoarece prevederile art. 96, 97 şi 103 din ordonanţa de urgenţă criticată permit, pe lângă aplicarea unor sancţiuni pecuniare, şi aplicarea celor complementare. De asemenea, art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 îngrădeşte liberul acces la justiţie prin aceea că nu permite depunerea contestaţiei şi la judecătoria de domiciliu ori reşedinţă a contravenientului.De asemenea, sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece posibilitatea contravenientului de a se îndrepta cu plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie numai la instanţa în a cărei rază a fost constatată fapta demonstrează că legiuitorul nu a avut în vedere competenţa alternativă pe care o găsim reglementată în alte materii, de natură să ofere persoanelor interesate un acces mai facil la justiţie. Dreptul individului de a opta să iasă din propriul univers, să exercite anumite drepturi, inclusiv dreptul de a conduce autovehicule, nu poate fi îngrădit prin amestecul unei autorităţi publice decât în măsura în care într-o societate democratică o asemenea măsură este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, protejarea sănătăţii şi a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora, situaţii ce reprezintă conţinutul paragrafului 2 al art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Într-o altă ordine de idei, se mai susţine că îngrădirea, restrângerea sau suspendarea temporară a exercitării unor drepturi ca sancţiune contravenţională complementară pot fi numai atributele puterii judecătoreşti, făcându-se comparaţie cu luarea măsurilor de siguranţă prevăzute de art. 112 din Codul penal.Prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 afectează şi dispoziţiile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiilor la judecătoria în a cărei rază a fost constatată fapta reprezintă de multe ori un impediment insurmontabil prin aceea că distanţa este foarte mare (în speţă, instanţa competentă potrivit textului criticat se află la 590 de kilometri faţă de domiciliul contravenientului), iar costurile aferente deplasării pentru a propune probe, a formula apărări etc. creează o situaţie de inechitate procesuală faţă de instituţia Poliţiei Române, care poate fi reprezentată cu uşurinţă pe tot teritoriul României.În opinia altui autor, prevederile art. 118 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă criticată afectează, pe lângă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece se creează premise de imparţialitate a judecătorilor chemaţi să dezlege astfel de pricini, aceştia din urmă domiciliind în raza de competenţă a intimatului (Inspectoratul Judeţean de Poliţie) şi fiind controlaţi în trafic de reprezentanţii acestuia.De asemenea, dacă petentul şi eventualii martori aflaţi în autovehicul domiciliază departe de instanţa competentă, este evident că apar motive de neprezentare şi tergiversare care obstrucţionează celeritatea soluţionării cauzei.Judecătoria Focşani opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în ce priveşte art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, deoarece creează premisele unui tratament discriminatoriu, neegal între cetăţeni, periclitând accesul liber la justiţie.Judecătoria Sibiu opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul României consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate reprezintă o concretizare a normelor constituţionale care consacră liberul acces la justiţie, eliminându-se impedimentele de ordin administrativ care ar putea da naştere unor abuzuri sau ar îngreuna dreptul contestatorului la accesul liber la justiţie. Nu sunt afectate nici celelalte prevederi constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 96 referitoare la sancţiunile contravenţionale complementare, art. 97 referitoare la măsurile tehnico-administrative ce pot fi dispuse de poliţistul rutier, art. 103 referitoare la suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, art. 109 alin. (1) referitoare la constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor numai de către agenţii constatatori circumstanţiaţi şi art. 118 referitoare la căile de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor, toate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Astfel, este de observat că nemulţumirea autorilor vizează nu conţinutul reglementării, ci necesitatea completării acesteia prin introducerea posibilităţii părţii interesate de a depune contestaţia împotriva procesuluiverbal de constatare a contravenţiilor şi la judecătoria în a cărei rază de competenţă domiciliază ori îşi are reşedinţa contravenientul. O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă […] fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului „.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 şi ale art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Curtea constată că autorii acesteia nu au indicat niciun temei constituţional, limitându-se la invocarea acesteia alături de alte dispoziţii din ordonanţă asupra cărora motivarea a fost expusă pe larg. Aşa fiind, urmează ca şi această excepţie să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”. Or, Curtea Constituţională nu se poate substitui autorilor pentru a complini această cerinţă.În sfârşit, în ce priveşte criticile aduse dispoziţiilor art. 96 şi 97 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Curtea constată că prin numeroase decizii a respins excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect şi care au fost invocate din perspectiva aceloraşi critici. Astfel, prin Decizia nr. 1.135 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, şi Decizia nr. 900 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 96 şi 97 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 şi 97 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de George Dobre în Dosarul nr. 5.261/231/2007 al Judecătoriei Focşani şi de Vasilică Munteanu în Dosarul nr. 9.539/231/2007 al Judecătoriei Focşani.2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103, art. 109 alin. (1) şi art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de George Dobre în Dosarul nr. 5.261/231/2007 al Judecătoriei Focşani, de Vasilică Munteanu în Dosarul nr. 9.539/231/2007 al Judecătoriei Focşani, de Răzvan Nicolae Micul în Dosarul nr. 10.709/231/2007 al Judecătoriei Focşani şi de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 8.442/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește