DECIZIE nr. 667 din 10 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Zerillo’s Group” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.072/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă partea Garda Financiară – Comisariatul General Bucureşti, prin comisar Eugen Popovici. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că măsura de suspendare a activităţii unităţii în cauză nu aduce atingere dreptului la muncă al angajaţilor. Astfel, sancţiunea aplicată persoanei juridice, în speţă Societatea Comercială "Zerillo's Group" – S.R.L., este astfel stabilită deoarece această faptă, prin natura ei, fiind de o gravitate deosebită, cauzează prejudicii bugetului de stat, iar sancţiunile prevăzute de lege încearcă să prevină săvârşirea faptelor contravenţionale şi să descurajeze evaziunea fiscală. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la concediu de maternitate plătit, arată că acestea nu au legătură cu sancţiunea aplicată, întrucât suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni nu determină încetarea raporturilor de muncă ale angajaţilor. În acest sens, depune note scrise la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.072/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 şi Legea nr. 116/2004.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Zerillo's Group" – S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unui recurs formulat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice – Garda Financiară – Comisariatul General Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că reglementarea criticată, care prevede că sancţiune suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni, contravine prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, precum şi celor ale art. 47 alin. (2) care consacră dreptul la concediu de maternitate plătit. În acest sens, arată că prin aplicarea acestei sancţiuni sunt afectate raporturile de muncă dintre societate şi salariaţi, întrucât, prin suspendarea activităţii societăţii, aceasta nu îşi mai poate îndeplini obiectul de activitate, astfel încât este inutilă menţinerea unor angajaţi. Aşa fiind, prin suspendarea activităţii societăţii se îngrădeşte dreptul la muncă al angajaţilor acesteia, cu atât mai mult cu cât este o sancţiune care se aplică şi angajaţilor care nu au participat în niciun mod la săvârşirea contravenţiei.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei raportată la prevederile constituţionale invocate, întrucât măsura dispusă prin procesul-verbal nu afectează în mod direct raporturile de muncă dintre societate şi salariaţi, în sensul că suspendarea raporturilor de muncă nu intervine de drept, ci doar ca urmare a unui act unilateral al angajatorului, ulterior procesului-verbal de contravenţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 91/2006.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 sunt constituţionale. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin sub niciun aspect normelor constituţionale privind dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii. Referitor la prevederile art. 47 alin. (2) din Legea fundamentală, arată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările ulterioare.Reglementarea legală criticată are următorul conţinut:Art. 14 alin. (2): "Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, precum şi celor ale art. 47 alin. (2) referitoare la dreptul la concediu de maternitate plătit.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legilor fiscale.Textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prilej cu care Curtea Constituţională a statuat că aceste dispoziţii nu contravin prevederilor Legii fundamentale.Astfel, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, şi Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a statuat că „măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social şi a ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală”.Având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor prin sancţiunea prevăzută de reglementarea criticată, Curtea observă că nu poate fi reţinută existenţa vreunei contrarietăţi între dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 şi prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 47 alin. (2).Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Zerillo’s Group” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.072/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește