DECIZIE nr. 666 din 30 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 şi art. 401 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 şi art. 401 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Eugen Lăcustă în Dosarul nr. 4.587/233/2008 al Judecătoriei Galaţi.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.587/233/2008, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 şi art. 401 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Eugen Lăcustă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 393 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care a fost soluţionat fondul cauzei, fiind limitat astfel accesul liber la justiţie. Dispoziţiile art. 401 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care instanţelor de control judiciar nu le revine competenţa de soluţionare a cererilor de revizuire a propriilor hotărâri pronunţate în căile de atac împotriva hotărârii judecătoreşti ce vizează fondul.Judecătoria Galaţi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât niciuna dintre dispoziţiile legale cu privire la care s-a invocat excepţia nu contravine vreunui text din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală şi din actele internaţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 393 şi art. 401 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– art. 393: "Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă.Când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.";– art. 401: "Competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în prima instanţă. Când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 35.".În susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 1, 4, 11, 15, 20, 21, 16, 24, 53, 124 şi 126, dispoziţiile art. 6, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, deşi autorul acesteia invocă o serie de dispoziţii din Constituţie, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, nu motivează încălcarea acestora, limitându-se să arate de ce, în opinia sa, textele de lege criticate aduc atingere liberului acces la justiţie.În ceea ce priveşte această susţinere, se constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat atât asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 393 din Codul de procedură penală (Decizia nr. 106 din 14 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 6 martie 2008), cât şi asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 401 din Codul de procedură penală (Decizia nr. 579 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007), statuând că aceste texte de lege nu încalcă liberul acces la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate anterior de Curte sunt valabile şi în prezenta cauză.Cât priveşte susţinerea încălcării celorlalte texte din Legea fundamentală şi din actele internaţionale invocate, nu se poate proceda la examinarea acesteia, deoarece nu este motivată, iar Curtea Constituţională nu se poate substitui autorului excepţiei pentru complinirea acestei cerinţe impuse de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 şi art. 401 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Eugen Lăcustă în Dosarul nr. 4.587/233/2008 al Judecătoriei Galaţi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește