DECIZIE nr. 666 din 28 noiembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 301 din 5 aprilie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 237 19/10/2015 ART. 163
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 237 19/10/2015 ART. 163
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 4REFERIRE LALEGE 237 19/10/2015
ART. 4REFERIRE LALEGE 237 19/10/2015 ART. 163
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE 237 19/10/2015
ART. 7REFERIRE LALEGE 237 19/10/2015 ART. 163
ART. 8REFERIRE LALEGE 237 19/10/2015
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 82 20/09/1995
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 158 27/07/2020 ART. 6
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LALEGE 237 19/10/2015
ART. 17REFERIRE LAOUG 93 18/12/2012
ART. 18REFERIRE LAOUG 93 18/12/2012 ART. 2
ART. 18REFERIRE LAOUG 93 18/12/2012 ART. 3
ART. 18REFERIRE LAOUG 93 18/12/2012 ART. 5
ART. 19REFERIRE LALEGE 237 19/10/2015 ART. 163
ART. 19REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 2
ART. 20REFERIRE LAOUG 93 18/12/2012 ART. 21
ART. 21REFERIRE LAREGULAMENT 4 27/01/2021
ART. 21REFERIRE LAREGULAMENT 4 27/01/2021 ART. 1
ART. 21REFERIRE LAREGULAMENT 11 15/12/2016
ART. 21REFERIRE LAOUG 93 18/12/2012 ART. 21
ART. 22REFERIRE LAREGULAMENT 11 15/12/2016 ART. 29
ART. 22REFERIRE LALEGE 237 19/10/2015 ART. 163
ART. 23REFERIRE LALEGE 237 19/10/2015 ART. 163
ART. 23REFERIRE LALEGE 180 11/04/2002
ART. 23REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 23REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 8
ART. 24REFERIRE LALEGE 237 19/10/2015 ART. 163
ART. 25REFERIRE LALEGE 237 19/10/2015 ART. 163
ART. 25REFERIRE LALEGE 237 19/10/2015 ART. 165
ART. 25REFERIRE LALEGE 180 11/04/2002
ART. 25REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 10
ART. 26REFERIRE LALEGE 237 19/10/2015 ART. 8
ART. 26REFERIRE LAOUG 93 18/12/2012 ART. 7
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 549 24/10/2023
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 28REFERIRE LAHOTARARE 25/01/2007
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 705 12/12/2023
ART. 29REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 29REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, excepție ridicată de Mihaela Cojocaru în Dosarul nr. 4.201/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.430D/2019.2.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Cosmin Viorel Pleșa, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Autoritatea de Supraveghere Financiară. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar a fost depus de către GNP Guia Naghi și Asociații SCA un memoriu amicus curiae, prin care se solicită admiterea excepției invocate și constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015, în ansamblul lor.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent care, reiterând aspectele invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate, solicită admiterea acesteia. În esență, acesta susține că prin reglementarea criticată legiuitorul a optat să considere un întreg fond de drept contravenție în materia asigurărilor, astfel încât, în opinia sa, modalitatea în care a fost reglementată această contravenție, cu referire la întregi categorii de acte normative, nu respectă condițiile de previzibilitate a normei juridice. În acest context, apreciază că este imposibil de stabilit, pentru orice persoană vizată de textul de lege criticat, care sunt obligațiile pe care aceasta trebuie să le respecte pentru a nu încălca respectivul text. Menționează, de asemenea, că sancțiunile aplicate prin art. 163 din Legea nr. 237/2015 sunt extrem de importante, motiv pentru care legiuitorul ar trebui să analizeze fiecare element material al faptei pe care vrea să o sancționeze, neputându-se incrimina acte normative în ansamblul lor. Mai mult, categoriile de acte la care se face referire prin textul criticat, și anume acte delegate, standarde tehnice de reglementare și aplicare emise de Comisia Europeană, nu au o definiție legală, context în care susține că niciun profesionist în domeniu nu poate spune cu precizie care sunt obligațiile și regulile pe care persoana vizată, dacă le încalcă, riscă să fie sancționată contravențional. De aceea, apreciază că textul criticat din Legea nr. 237/2015, astfel cum este formulat, permite o interpretare arbitrară și un exces de putere al autorității abilitate de legiuitor să aplice această lege.5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Astfel, din perspectiva criticii formulate prin prisma încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție, în sensul că lipsește comportamentul interzis din norma care incriminează contravenția, susține că, în calitate de profesionist, și nu oricare, ci cu atribuții de conducere și control, cunoscând că executarea defectuoasă a acestor atribuții este incriminată drept contravenție, acestuia îi incumbă obligația ca prin prisma funcției ocupate să cunoască toate atribuțiile care îi revin, inclusiv reglementarea principală și secundară în domeniu. Mai mult, având în vedere că aceste atribuții sunt speciale, strict pe profesia respectivă, în opinia reprezentantului Ministerului Public, există în mod corect o reglementare la nivel de principiu, prin lege, și la nivel de detaliu, prin legislație inferioară.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Sentința civilă nr. 1.581 din 24 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.201/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mihaela Cojocaru cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a Deciziei nr. 482 din 19 aprilie 2018, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în calitatea sa de vicepreședinte al Consiliului de administrație la Societatea Certasig – Societate de Asigurare și Reasigurare – S.A.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată că art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 vizează textul de incriminare a contravențiilor reținute în sarcina sa, care, în opinia sa, este lipsit de previzibilitate, insuficient de precis și clar, și nu permite subiecților vizați de norma legală să își adapteze conduita. Autoarea excepției susține că lipsa de precizie a textului criticat rezultă din caracterul echivoc al normelor de conduită a căror încălcare poate atrage aplicarea sancțiunii contravenționale în condițiile art. 163 alin. (2) și (4) din Legea nr. 237/2015, art. 163 alin. (1) lit. a) fiind o normă incompletă, căreia îi lipsește dispoziția, adică lipsește comportamentul interzis. Potrivit textului criticat, comportamentul interzis poate rezulta din orice normă de conduită cuprinsă în acte delegate, standarde tehnice de reglementare, standarde de aplicare emise de Comisia Europeană sau reglementări emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în aplicarea Legii nr. 237/2015.8.Cu privire la acest mecanism de reglementare, reține că prin Decizia nr. 82 din 20 septembrie 1995, Curtea Constituțională a statuat că trimiterea de la un text de lege la altul, în cadrul aceluiași act normativ sau din alt act normativ, este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizării economiei de mijloace. Pentru a nu se repeta de fiecare dată, legiuitorul poate face trimitere la o altă prevedere legală, în care sunt stabilite expres anumite prescripții normative. Efectul dispoziției de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimiterea în conținutul normei care face trimitere. Se produce astfel o împlinire a conținutului ideal al normei care face trimiterea cu prescripțiile celuilalt text. În lipsa unei atare operații, legiuitorul ar fi încadrat, evident, acest text în forma scrisă a textului care face trimitere. Aplicând aceste principii la textul criticat, autoarea excepției susține că norma criticată incriminează drept contravenție nerespectarea oricărei norme de conduită cuprinse în cele patru categorii de acte normative mai sus arătate și sancționează, necircumstanțiat, cu avertisment scris sau amendă de până la 5.000.000 lei și, eventual, aplicarea unei sancțiuni complementare, subiecții care încalcă acele norme. Prin acest mecanism se încorporează întreaga legislație în materie de asigurări în dreptul contravențional, indiferent de existența unor elemente, precum pericolul social abstract al fiecărei fapte ilicite, valoarea protejată etc. Mai mult, norma criticată incriminează drept faptă contravențională și încălcarea reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în aplicarea Legii nr. 237/2015.9.În acest context, învederează că indicarea expresă și explicită a comportamentului interzis, prin dispozitivul normei, este o necesitate și o garanție a exercitării efective a dreptului la apărare și, implicit, a dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Chiar dacă este acceptabil ca norma de incriminare a unei contravenții să prezinte un anumit grad de generalitate pentru a asigura o protecție efectivă valorii protejate raportat la diversitatea modalităților faptice prin care s-ar putea aduce atingere respectivei valori, acest principiu nu poate susține caracterul conform cu norma constituțională și europeană al efectului de înglobare a întregii reglementări cuprinse în actele indicate în dreptul contravențional, efect produs de norma criticată în speță. Prin instituirea acestei modalități generice de sancționare, neadecvată la fiecare valoare protejată de normă sau la o anumită categorie de norme și, implicit, la pericolul social abstract al fiecărei încălcări a normei de conduită, textul criticat prezintă un evident caracter neclar pentru destinatar, fiind arbitrar și contrar art. 21 din Constituție.10.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de autoarea excepției din perspectiva lipsei de previzibilitate a textului de lege criticat, a caracterului incomplet, imprecis și neclar al acestuia.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 octombrie 2015, potrivit căroraConstituie contravenții următoarele fapte:a)nerespectarea de către societăți și de către persoanele care fac parte din conducerea acestora sau de către cele care dețin funcții-cheie ori alte funcții critice a actelor delegate, standardelor tehnice de reglementare și a celor de aplicare emise de Comisia Europeană, precum și a reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea prezentei legi;15.Curtea reține că, ulterior sesizării sale, dispozițiile de lege criticate au fost modificate prin art. VI pct. 13 din Legea nr. 158/2020 pentru modificarea, completarea și abrogarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2.402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009 și (UE) nr. 648/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 29 iulie 2020, fiind considerate contravenții „a) nerespectarea de către societăți și de către persoanele care fac parte din conducerea acestora sau de către cele care dețin funcții-cheie ori alte funcții critice a prevederilor prezentei legi, actelor sau regulamentelor delegate, standardelor tehnice de reglementare și a celor de aplicare, actelor de punere în aplicare și a altor acte emise de Comisia Europeană sau de Consiliul și Parlamentul European, cu aplicabilitate directă în statele membre, precum și a reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea prezentei legi;”, reglementare care păstrează soluția juridică de principiu, vizată de autoarea excepției. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea este competentă și urmează să se pronunțe asupra prevederilor de lege cu care a fost sesizată, acestea continuând să își producă efectele în cauza concretă dedusă judecății.16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții contravin normelor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea normei juridice și celor ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, astfel cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 237/2015, necesitatea elaborării unei noi legi privind autorizarea și supravegherea societăților de asigurare și/sau reasigurare rezultă din publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Directivei 2014/51/UE (Directiva Omnibus II), care definitivează cadrul legislației primare europene privind noul regim de solvabilitate început prin Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Directiva Solvabilitate II). Așa fiind, Legea nr. 237/2015 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, când s-au transpus în legislația națională reglementările europene din domeniul financiar, ceea ce a condus la îmbunătățirea capacității instituționale și schimbarea filosofiei de supraveghere, prin înlocuirea supravegherii de tip „conformitate” cu cea bazată pe „evaluarea riscurilor”. Curtea menționează, de asemenea, că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 se reglementează înființarea, obiectivele, atribuțiile, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară (A.S.F.).18.Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din acest act normativ, A.S.F. exercită atribuții de autorizare, reglementare, supraveghere și control asupra societăților comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare și de reasigurare, a societăților mutuale, supravegherea asigurătorilor și reasigurătorilor care își desfășoară activitatea în sau din România, astfel încât să asigure promovarea stabilității activității de asigurare și apărarea drepturilor asiguraților [art. 5 lit. b)]. De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012, supravegherea exercitată de A.S.F. se realizează prin: acordarea, suspendarea, retragerea ori refuzul acordării, după caz, în condițiile legii, de autorizații, aprobări, avize, atestate, derogări; emiterea de reglementări; realizarea controlului asupra entităților și operațiunilor prevăzute la art. 2 alin. (1) din această ordonanță de urgență, pe baza raportărilor primite și prin verificări la fața locului; dispunerea de măsuri și aplicarea de sancțiuni. În exercitarea atribuțiilor și prerogativelor legale, A.S.F. contribuie la consolidarea unui cadru integrat de funcționare și supraveghere a piețelor, participanților și operațiunilor pe aceste piețe și are ca obiective, printre altele, asigurarea stabilității, competitivității și bunei funcționări a piețelor de instrumente financiare; promovarea încrederii în aceste piețe și în investițiile în instrumente financiare, precum și asigurarea protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase; promovarea stabilității activității de asigurare și apărarea drepturilor asiguraților.19.Cu privire la susținerile privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, autoarea excepției arată că art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 incriminează drept fapte contravenționale și încălcarea reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea Legii nr. 237/2015, context în care susține că acest text de lege acordă A.S.F. atât dreptul să stabilească ce fapte constituie contravenții, cât și să aplice sancțiuni, cu încălcarea art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care limitează subiecții de drept care pot stabili ce fapte constituie contravenții, prevăzând că „Prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.”, A.S.F. nefăcând parte din niciuna dintre categoriile care au competența de a stabili ce fapte constituie contravenții.20.În acest context, Curtea subliniază că activitatea de control a A.S.F. este reglementată de art. 21^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012, prin care se prevede că încălcarea legislației care reglementează activitatea entităților reglementate și/sau supravegheate de A.S.F., precum și a reglementărilor și a actelor individuale emise în aplicarea acestora se constată de A.S.F, ca urmare a exercitării de către direcțiile de specialitate a unui control permanent, periodic sau inopinat. Efectuarea controlului periodic se hotărăște de către Consiliul A.S.F., iar efectuarea controlului inopinat se hotărăște de către președintele A.S.F., care poate declanșa controlul din oficiu sau la solicitarea oricăruia dintre cei 3 vicepreședinți, cu informarea prealabilă a președintelui. Consiliul A.S.F. poate aplica sancțiuni potrivit legislației speciale în domeniu și/sau poate dispune măsuri în scopul prevenirii sau remedierii oricăror situații de nerespectare a dispozițiilor legale constatate cu prilejul efectuării controlului.21.De asemenea, prin Regulamentul nr. 11 din 15 decembrie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1070 din 30 decembrie 2016, emis de către A.S.F., aplicabil speței (ulterior abrogat prin Regulamentul Autorității de Supraveghere Financiară nr. 4 din 27 ianuarie 2021, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 1 februarie 2021), au fost stabilite cadrul de desfășurare a activității de control periodic și inopinat de către A.S.F., precum și drepturile și obligațiile părților implicate în activitatea de control. Astfel, prin art. 1 alin. (2) din Regulament se prevede că, în conformitate cu prevederile art. 21^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012, structurile de specialitate din cadrul A.S.F. desfășoară activități de control periodic și inopinat în vederea exercitării rolului activ al A.S.F., atât în direcția constatării modului de aplicare a reglementărilor legale în vigoare de către entitățile reglementate și/sau supravegheate de către A.S.F., cât și a gestionării corespunzătoare a riscurilor incidente activității acestora.22.Raportat la criticile formulate în speță, Curtea reține că, prin art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015, apreciat de autoarea excepției ca fiind lipsit de previzibilitate și claritate, se sancționează nerespectarea dispozițiilor actelor delegate, a standardelor tehnice de reglementare și a celor de aplicare emise de Comisia Europeană, precum și a reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea Legii nr. 237/2015 de către societățile de asigurare, persoanele care fac parte din conducerea acestora, persoanele care dețin funcții-cheie ori alte funcții critice în cadrul societăților – altfel spus, de către cei cărora le incumbă obligația de a cunoaște și respecta dispozițiile tuturor actelor normative cu impact asupra activității desfășurate. În acest context, Curtea reține că, potrivit art. 163 alin. (18) din Legea nr. 237/2015, constatarea contravențiilor prevăzute la art. 163 alin. (1) din aceeași lege se face de către persoanele cu atribuții privind supravegherea și controlul din cadrul A.S.F., iar aplicarea sancțiunilor contravenționale se realizează de către Consiliul A.S.F. De asemenea, potrivit art. 29 din Regulamentul nr. 11/2016, antereferit, nerespectarea de către entitățile controlate și persoanele vizate supuse activității de control a prevederilor regulamentului se sancționează de către A.S.F. în conformitate cu prevederile legislației sectoriale în vigoare, iar dispunerea sancțiunilor și/sau a măsurilor se face în baza hotărârii Consiliului A.S.F., prin decizie semnată de președintele A.S.F., și se comunică entității/persoanei sancționate.23.Având în vedere specificul materiei analizate, Curtea subliniază că legiuitorul a derogat de la legea privind regimul general al contravențiilor, reprezentată de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, iar prin art. 163 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 237/2015 a prevăzut că „Săvârșirea contravențiilor prevăzute la alin. (1) de către societăți sau de către sucursalele societăților din state terțe se sancționează, după caz, cu: (…) b) amendă de la 10.000 lei la 5.000.000 lei, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.”24.De asemenea, la alin. (5) al art. 163, legiuitorul a prevăzut că pe lângă sancțiunile contravenționale principale, în funcție de natura și gravitatea faptei, Consiliul A.S.F. poate aplica conducerii societăților sau persoanelor care dețin funcții-cheie ori alte funcții critice în cadrul acestora una sau ambele dintre următoarele sancțiuni contravenționale complementare, și anume retragerea aprobării acordate de A.S.F.; interzicerea dreptului de a ocupa funcții care necesită aprobarea A.S.F. pentru o perioadă cuprinsă între unu și 5 ani de la comunicarea deciziei de sancționare sau la o altă dată menționată în mod expres în aceasta.25.Potrivit art. 163 alin. (5^1) din Legea nr. 237/2015, în cazul constatării săvârșirii a două sau mai multe contravenții, se aplică amenda prevăzută pentru contravenția cea mai gravă, prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit art. 163 alin. (12) din același act normativ, se stipulează că deciziile de sancționare emise de A.S.F. cuprind motivele de fapt și de drept, mențiunea că persoanele și entitățile sancționate au dreptul de contestare conform art. 165, termenul în care se poate depune contestația, instanța căreia i se poate adresa și sunt comunicate persoanelor și entităților respective. Astfel, potrivit art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 237/2015, actele adoptate de A.S.F. cu privire la persoanele fizice și juridice pot fi contestate la Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ și fiscal, în termen de 30 de zile de la data comunicării. Contestația adresată Curții de Apel București, Secția contencios administrativ și fiscal, nu suspendă, pe timpul soluționării acesteia, măsurile dispuse de A.S.F.26.Curtea reține că, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 237/2015, A.S.F. adoptă măsuri preventive și corective, de natură administrativă sau financiară, ori alte măsuri prevăzute de prevederile legale aplicate societăților și conducerii acestora, în vederea asigurării respectării de către acestea a prevederilor legale, atât din România, cât și din statele membre în care activează, iar în conformitate cu art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012, A.S.F. este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.27.Din perspectiva celor mai sus reținute, Curtea constată caracterul neîntemeiat al criticilor formulate de autoarea excepției de neconstituționalitate din perspectiva pretinsei încălcări a art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, în jurisprudența sa privind principiul respectării legilor, în componenta referitoare la calitatea actelor normative, spre exemplu fiind Decizia nr. 549 din 24 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 23 februarie 2024, paragraful 28, Curtea Constituțională a statuat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).28.Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). Cu privire la sfera de cuprindere a unor situații ipotetice într-o lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, datorită principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31).29.În același sens, prin Decizia nr. 705 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 19 februarie 2024, paragraful 15, Curtea a reținut că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte criteriile de calitate a legii. Referitor la aceste cerințe, în Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate – să își corecteze conduita, iar cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). În acest context, este și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, prin care s-a statuat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. La fel se întâmplă și cu profesioniștii, obișnuiți să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea activității lor. Astfel, se poate aștepta ca aceștia să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă.30.Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de față, din examinarea dispozițiilor art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 corelate cu legislația specială din domeniul analizat, Curtea constată că reglementarea criticată îndeplinește cerințele de claritate, precizie și previzibilitate impuse prin normele constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la calitatea normei juridice.31.Cât privește invocarea art. 21 alin. (3) din Constituție, care consacră accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, Curtea reține că acesta nu este incident în speță, întrucât textul de lege criticat nu vizează norme de procedură, ci conține norme de drept material, substanțial, fără a avea implicații la nivel procesual.32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihaela Cojocaru în Dosarul nr. 4.201/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid-Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x