DECIZIE nr. 665 din 12 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1, 2, 3 şi 4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1, 2, 3 şi 4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vlăduţu Nisipeanu în Dosarul nr. 12.351/299/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind partea Madra Omer, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei susţine admiterea criticii de neconstituţionalitate, invocând neregularităţi în procesul de aplicare a legii de către instanţa judecătorească. În acest sens, depune note scrise la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 12.351/299/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin.1, 2, 3 şi 4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vlăduţu Nisipeanu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că cenzurarea probelor fără o dezbatere a fondului corectă şi nepărtinitoare i-a adus prejudicii şi agravarea stării de sănătate. Mai mult, faptul că judecătorii pe care autorul excepţiei i-a recuzat nu s-au abţinut, ci au continuat să instrumenteze dosarul favorizând partea adversă este de natură a-i leza în mod grav drepturile consacrate constituţional, precum şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că administrarea dovezilor reprezintă o etapă a procedurii în faţa instanţei de judecată, de natură a asigura pe deplin garantarea egalităţii tuturor justiţiabililor în faţa legii şi a dreptului la un proces echitabil. De altfel, aspectele invocate de autorul excepţiei nu constituie o critică de neconstituţionalitate, ci vizează modul în care instanţa de fond a aplicat legea în cauza dedusă judecăţii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că folosirea probelor în faţa instanţei se poate realiza în anumite condiţii strict determinate. Pentru a putea pronunţa o hotărâre legală şi temeinică, judecătorul trebuie să cunoască cu exactitate raporturile juridice dintre părţi, faptele care au dat naştere conflictului de interese dedus judecăţii, iar apoi să aplice norma de drept corespunzătoare. Textele de lege criticate asigură dreptul la apărare al părţilor şi garantează soluţionarea rapidă, promptă şi eficientă a litigiului, deci creează premisele unui proces echitabil, fără a institui nici un fel de discriminări între părţile litigante.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 167 alin. 1, 2, 3 şi 4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 167 alin. 1, 2, 3 şi 4: "Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putinţă în acelaşi timp.Când dovada cu martori a fost încuviinţată în condiţiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeaşi şedinţă, dacă amândouă părţile sunt de faţă.";– Art. 169 alin. 1: "Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu dispune altfel."Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 11, 16, 20, 21, 30, 51, 52, 53 şi 126.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1, 2, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii acestora prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, s-a pronunţat prin Decizia nr. 840 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007. Cu acel prilej a reţinut că, "în ceea ce priveşte competenţa recunoscută instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe, în funcţie de pertinenţa şi concludenţa sa, aceasta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi temeinică. Dincolo de raţiunile care impun şi justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, în absenţa oricărui criteriu cu valenţe discriminatorii, reglementarea în cauză nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie".De asemenea, "Curtea a constatat că dispoziţiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, departe de a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în realitate îi dau expresie, constituind o modalitate eficientă de prevenire şi limitare a abuzului de drept în materie".Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că acestea consacră principiul administrării probelor în mod nemijlocit de către instanţa care soluţionează fondul cauzei. Sub acest aspect, Curtea apreciază că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, include dreptul părţilor de a prezenta mijloacele, argumentele şi elementele de probă pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Constituţia are drept scop garantarea unor drepturi concrete şi efective, iar nu teoretice şi iluzorii, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă probele propuse de părţi sunt prezentate în faţa instanţei pentru a putea fi percepute nemijlocit şi a fi supuse unui examen judicios cu privire la legalitatea, veridicitatea, pertinenţa şi concludenţa lor.Aşa fiind, Curtea constată că art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă respectă exigenţele constituţionale consacrate în prevederile invocate de autorul excepţiei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1, 2, 3 şi 4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vlăduţu Nisipeanu în Dosarul nr. 12.351/299/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește