DECIZIE nr. 665 din 10 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Comsan" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.485/4/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 12.485/4/2005, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de către Societatea Comercială "Comsan" – S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unei revizuiri.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, deoarece textul criticat prevede că încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs de către creditor, iar nu şi de debitor. De asemenea, faptul că încheierea prin care instanţa încuviinţează executarea silită este dată fără citarea părţilor şi nu este supusă niciunei căi de atac contravine, în opinia autorului excepţiei, accesului liber la justiţie, dreptului la apărare şi dreptului de a folosi căile de atac.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu modificările aduse prin art. I pct. 65 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii potrivit cărora: „Instanţa încuviinţează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16, 21, 24 şi 129 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă reprezintă o normă de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau de exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerităţii în procesul civil. De altfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţională a statuat că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Pe cale de consecinţă, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie sau al folosirii căilor de atac presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, dar numai în formele şi în modalităţile instituite de lege.Faptul că încheierea de respingere a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare, nu reprezintă o încălcare a art. 16 din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi, ci este expresia regulii potrivit căreia numai partea care are interes legitim, actual, personal şi direct poate ataca o hotărâre a instanţei, în cazul de faţă creditorul fiind singurul care ar avea interesul de a schimba soluţia de respingere a cererii de încuviinţare a executării silite.De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională în Decizia nr. 549 din 6 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 3 august 2006.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Comsan" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.485/4/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește