DECIZIE nr. 664 din 14 decembrie 2005

cu privire la constituţionalitatea Legii bugetului de stat pe anul 2006



Cu Adresa nr. 3.578 din 6 decembrie 2005 secretarul general al Senatului a transmis Curţii Constituţionale sesizarea privind neconstituţionalitatea Legii bugetului de stat pe anul 2006. Sesizarea a fost formulată, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, de un număr de 27 de senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare şi Partidului Social-Democrat, şi anume: Corneliu I. Vadim Tudor, Aurel M. Ardelean, Liviu Doru Bindea, Carol I. Dina, Valentin I. Dinescu, Viorel Senior D. Duca, Gheorghe Viorel C. Dumitrescu, Gheorghe V. Funar, Constantin I. Găucan, Ilie Şt. Ilaşcu, Nicolae N. Iorga, Irina M. Loghin, Eugen N. Mihăescu, Viorica-Georgeta-Pompilia Moisuc, Ilie M. Petrescu, Petru V. Stan, Claudiu C. Tănăsescu, Mihai I. Ungheanu, Verginia I. Vedinaş, Antonie Gh. Iorgovan, Emil Răzvan V. Theodorescu, Vasile I. Ion, Aurel Gabriel N. Simionescu, Mihail E. Popescu, Vasile Ioan Dănuţ V. Ungureanu, Ion. I. Vărgău şi Otilian B. Neagoe.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 7.523 din 6 decembrie 2005 şi formează obiectul Dosarului nr. 948A/2005.Autorii sesizării apreciază că Legea bugetului de stat pe anul 2006 contravine, în ordinea invocării, art. 1 alin. (4), art. 64 alin. (1) teza a doua, art. 61 alin. (1) şi art. 109 alin. (1) din Constituţie.În legătură cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), care prevede că "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale", coroborate cu ale art. 61 alin. (1), potrivit căruia "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării" şi ale art. 109 alin. (1) care stabileşte că "Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului", se arată că "statutul Parlamentului de organ reprezentativ suprem al poporului român şi de unică autoritate legiuitoare a ţării nu permite ca executivul să intervină şi, prin decizia sa, să aducă modificări în bugetul fiecărei Camere a Parlamentului, adică a organului reprezentativ suprem al poporului român". Se mai arată că "nu este de acceptat ca Guvernul, care răspunde politic în faţa Parlamentului, să îşi aroge dreptul de a modifica bugetul organului în faţa căruia răspunde. Principiile statului de drept nu permit o asemenea soluţie juridică".În legătură cu încălcarea art. 64 alin. (1) din Constituţie, care prevede că "Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulamentul propriu", precum şi că "[…] Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea", text constituţional în temeiul căruia atât Senatul, cât şi Camera Deputaţilor şi-au întocmit, votat şi aprobat propriile bugete, publicate în Monitorul Oficial al României, se arată că Guvernul le-a modificat, "motivând caracterul de austeritate al întregului buget public, nevoia de a diminua bugetul Parlamentului, pentru ca o parte din resursele acolo prevăzute să fie transferate pentru a satisface alte necesităţi". Or, autorii sesizării consideră că în sensul art. 64 alin. (1) din Constituţie, "singurele care pot hotărî asupra bugetului lor sunt Camerele Parlamentului, în cazul de faţă, Senatul" şi "singura autoritate competentă să-şi aprobe bugetul, să-l modifice, să-l majoreze sau diminueze este Parlamentul".În temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la obiecţiile de neconstituţionalitate.Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/6.826/C.P.T. din 13 decembrie 2005, prin care apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, deşi, datorită unor cerinţe imperioase, Guvernul a adus unele corecţii bugetelor Camerelor Parlamentului, voinţa Parlamentului ca unică autoritate legiuitoare a ţării este exprimată prin votul acordat pentru adoptarea legii. Controlul Parlamentului asupra bugetelor Camerelor, care fac parte integrantă din bugetul public naţional, se realizează cu prilejul dezbaterilor parlamentare asupra bugetului în integralitatea sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere în legătură cu sesizarea de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile Legii bugetului de stat pe anul 2006, raportate la prevederile din Constituţie invocate ca fiind încălcate, precum şi Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legii criticate.Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea bugetului de stat pe anul 2006 care, în opinia autorilor sesizării, contravine, în ordinea invocării, prevederilor art. 1 alin. (4), art. 64 alin. (1) teza a doua, art. 61 alin. (1) şi art. 109 alin. (1) din Constituţie, al căror cuprins este următorul:– Art. 1 alin. (4): "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.";– Art. 64 alin. (1): "Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.";– Art. 61 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.";– Art. 109 alin. (1): "Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia."Examinând sesizarea de neconstituţionalitate formulată, Curtea Constituţională reţine următoarele:În esenţă, autorii sesizării susţin că Guvernul nu poate modifica bugetele celor două Camere ale Parlamentului, astfel cum acestea şi le-au aprobat, singura autoritate competentă să-şi aprobe, modifice, majoreze sau diminueze bugetul fiind Parlamentul. În caz contrar, se încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 64 alin. (1) teza a doua şi art. 109 alin. (1).Cu privire la aceste susţineri, Curtea constată că, în sensul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege", a fost adoptată Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, care stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar. Din dispoziţiile constituţionale şi legale menţionate rezultă că bugetul se constituie ca un plan financiar al statului, aprobat prin lege, prin care sunt prevăzute veniturile şi cheltuielile publice stabilite în fiecare an, necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului. Astfel, în acest domeniu, Guvernul, în concordanţă cu art. 138 alin. (1) şi (2) din Constituţie, asigură elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale şi transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, iar Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aprobă, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, bugetele proprii şi le înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat.În cauză, din documentele comunicate de cele două Camere ale Parlamentului, şi anume Adresa Senatului nr. I/672/9 decembrie 2005 şi Adresa Camerei Deputaţilor nr. 2.096/AN/9 decembrie 2005, rezultă că între bugetele aprobate de Camera Deputaţilor şi Senat şi înaintate Guvernului pentru a fi incluse în proiectul bugetului de stat, pe de o parte, şi proiectul de buget depus de Guvern la Parlament pentru dezbatere şi cel votat în Parlament, pe de altă parte, există unele diferenţe nefavorabile acestora. Însă, cu prilejul dezbaterii proiectului de buget trimis de Guvern, Parlamentul avea posibilitatea să adopte amendamentele necesare pentru a aduce bugetele celor două Camere la nivelul aprobat iniţial de acestea şi să confirme, prin votul său, hotărârile acestora. Or, adoptând cu anumite corective Legea bugetului de stat pe anul 2006, promovată de Guvern, prin votul dat în şedinţa comună din 29 noiembrie 2005, deputaţii şi senatorii şi-au reconsiderat primul vot, iar Parlamentul a modificat atât Hotărârea Senatului nr. 25/2005 privind bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 octombrie 2005, cât şi Hotărârea nr. 35/2005 privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 1 noiembrie 2005. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 61 alin. (1) din Constituţie, referitor la rolul Parlamentului, întrucât Guvernul are numai atribuţia de a elabora şi de a prezenta Parlamentului proiectul legii bugetului de stat, iar Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, îl dezbate şi îl aprobă prin vot.Art. 64 alin. (1) teza a doua din Constituţie, invocat ca fiind încălcat, consacră principiul autonomiei financiare, ca parte componentă a autonomiei parlamentare, principiu exprimat prin dreptul fiecărei Camere a Parlamentului de a decide independent de celelalte autorităţi publice, fiecare separat, asupra propriului buget care să îi asigure fondurile necesare pentru buna organizare şi funcţionare.Curtea Constituţională constată că autonomia financiară a Camerelor nu este însă absolută şi nelimitată. În stabilirea propriilor bugete acestea trebuie să aibă în vedere posibilităţile financiare în construcţia bugetului la nivelul ţării, precum şi responsabilitatea Parlamentului de a asigura, prin legea pe care o adoptă, o repartizare proporţională a resurselor financiare între toate structurile statului, în special a întregului sistem economic, educaţional, sanitar, cultural şi al administraţiei publice.O altă critică constă în susţinerea că legea supusă controlului de constituţionalitate încalcă şi principiul separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale, aşa cum acesta este statuat în art. 1 alin. (4) din Constituţie.Sub acest aspect Curtea constată că, potrivit Constituţiei, cele două Camere ale Parlamentului îşi aprobă bugetele proprii, cu consultarea Guvernului, singurul în măsură să cunoască posibilele venituri în formarea bugetului de stat, să facă evaluările de venituri şi cheltuieli bugetare şi să propună autorităţii legiuitoare o dimensionare corespunzătoare a cheltuielilor, pe categorii de destinaţii absolut necesare. Aceasta nu încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, care nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune colaborarea între autorităţile publice.În opinia autorilor sesizării, Legea bugetului de stat pe anul 2006 contravine şi art. 109 alin. (1) din Legea fundamentală, privind răspunderea politică a Guvernului în faţa Parlamentului, întrucât nu este de acceptat ca Guvernul "să îşi aroge dreptul de a modifica bugetul organului în faţa căruia răspunde, iar principiile statului de drept nu permit o asemenea soluţie juridică".Curtea constată că nici această susţinere nu poate fi reţinută. Prevederile alin. (1) al art. 109 din Constituţie consacră principiul potrivit căruia Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Altfel spus, singura autoritate publică în faţa căreia Guvernul răspunde politic nu poate fi decât Parlamentul, iar sancţiunea corespunzătoare acestei răspunderi politice este demiterea Guvernului, ca urmare a retragerii încrederii acordate prin votul de învestitură al Parlamentului, aşa cum prevede art. 113 alin. (1), numai prin adoptarea unei moţiuni de cenzură.De altfel, nici din analiza separată, nici din coroborarea dispoziţiilor constituţionale pretins a fi încălcate nu reiese, aşa cum susţin autorii sesizării, că statutul Parlamentului de organ reprezentativ suprem al poporului român şi de unică autoritate legiuitoare a ţării nu permite Guvernului, care răspunde politic numai în faţa acestuia, să propună unele ajustări ale bugetelor celor două Camere cu prilejul elaborării proiectului de buget şi supunerii acestuia aprobării Parlamentului. Decizia finală asupra bugetelor Camerelor – componente ale bugetului de stat – aparţine acestora, reunite în şedinţă comună, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (2) lit. b) din Constituţie, referitoare la aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat.Pentru considerentele expuse, Curtea constată că Legea bugetului de stat pe anul 2006, cât priveşte bugetele celor două Camere ale Parlamentului, nu este contrară prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 64 alin. (1) teza a doua şi art. 109 alin. (1), invocate ca fiind încălcate.Faţă de cele arătate mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.a), art. 15 şi art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Constată că Legea bugetului de stat pe anul 2006 este constituţională.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la data de 14 decembrie 2005 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu şi Ion Predescu, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește