DECIZIE nr. 663 din 8 decembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, art. III cuprins în titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi art. VI alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorFlorentina Baltă – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi ale art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată de Maria Candin în Dosarul nr. 2.222/2005 al Tribunalului Sibiu – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, precum şi art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 ca neîntemeiată, şi de respingere a excepţiei art. VI alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 ca inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.222/2005, Tribunalul Sibiu – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi ale art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată de Maria Candin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile legale criticate încalcă art. 16 din Constituţie, deoarece "creează o inegalitate între persoanele fizice şi cultele religioase din România". Se mai arată că prin legi speciale sunt acordate anumite drepturi cultelor religioase din România, fiind încălcat astfel dreptul de proprietate al persoanelor fizice. De asemenea, se susţine că dispoziţiile legale criticate fac ineficientă aplicarea art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ce este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepţia.Tribunalul Sibiu – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu reprezintă o normă discriminatorie în ceea ce priveşte dreptul de proprietate şi ocrotirea acestuia, iar dispoziţiile art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, ci stabilesc reguli de procedură speciale, derogatorii de la dreptul comun, în privinţa exercitării drepturilor procesuale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că, urmare a modificărilor legislative ulterioare sesizării Curţii Constituţionale, în prezent obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ale art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, precum şi ale art. III cuprins în titlul II al Legii nr. 247/2005 şi apreciază că aceste prevederi legale sunt constituţionale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiată, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, arată că aceste texte de lege au fost abrogate expres prin art. VI cuprins în titlul II al Legii nr. 247/2005.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005.Din analiza motivării formulate de către autorul acesteia, Curtea constată că excepţia priveşte, în realitate, doar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel încât, prin prezenta decizie, urmează să se pronunţe numai asupra acestui din urmă text de lege.Urmare a modificărilor succesive intervenite ulterior sesizării Curţii Constituţionale, în prezent dispoziţiile de lege criticate se regăsesc în cuprinsul art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, astfel încât Curtea urmează să se pronunţe asupra acestor texte de lege.II. Prevederile art. VI alin. (4) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, au fost abrogate expres prin art. VI cuprins în titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Dispoziţiile tezei întâi a acestui text de lege au fost preluate, cu un conţinut identic, în art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 astfel încât Curtea urmează să se pronunţe asupra acesteia.Curtea constată că în prezent constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate următoarele prevederi legale:– Art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001:"(2)Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase preluate de stat este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată.(3)Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut comunităţilor minorităţilor naţionale preluate de stat este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată.”;– Art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000: „Sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurilor administrative şi, după caz, judiciare, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, este interzisă înstrăinarea, schimbarea destinaţiei, ipotecarea sau grevarea sub orice formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.”;– Art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999: „Prevederile art. 1 alin. (4)-(7) şi (11), art. 2, art. 3 alin. (5), (8) şi (9), art. 4 alin. (2)-(5) şi art. 5-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, se aplică în mod corespunzător.”;– Art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005: „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune prevăzut la art. 4^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;– Art. VI alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002: „(…) Pentru soluţionarea acestor cauze instanţele judecătoreşti competente vor avea în vedere dispoziţiile art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, şi în art. 44 alin. (2) teza întâi, referitor la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. În legătură cu prevederile art. VI alin. (4) teza a doua din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, Curtea constată că acestea au fost abrogate expres prin art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005, fără a mai fi preluate în noua reglementare. Prin urmare, dispoziţia de lege criticată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi supusă controlului de constituţionalitate, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.”II. În ceea ce priveşte art. 8 alin. (2) şi art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, texte de lege cuprinse în încheierea de sesizare a Curţii, acestea au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu o motivare identică. Astfel, prin Decizia nr. 101 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 1 aprilie 2005, Curtea Constituţională a respins excepţia ca neîntemeiată. Curtea constată că prevederile art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 şi art. III cuprins în titlul II al Legii nr. 247/2005, ce fac obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate, au preluat întocmai dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate prin decizia mai sus menţionată, astfel încât, neexistând elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele pronunţate în această decizie îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată de Maria Candin în Dosarul nr. 2.222/2005 al Tribunalului Sibiu – Secţia civilă.II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, precum şi art. III cuprins în titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 decembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește