DECIZIE nr. 663 din 5 iulie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale



Ion Predescu – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Ranyak-Ambro Zoltan în Dosarul nr. 10.488/2001 al Judecătoriei Oradea.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 10.488/2001, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, ridicată de Ranyak-Ambro Zoltan în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că limitarea impusă de prevederile de lege criticate, referitoare la reducerea sau chiar la înlocuirea pedepsei închisorii numai pentru inculpaţii care achită prejudiciul până la primul termen de judecată, contravine atât dispoziţiilor art. 15 alin. (2), cât şi celor ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Aceasta, deoarece se creează o discriminare între inculpaţii faţă de care procesul penal s-a desfăşurat cu celeritate şi care, depăşind primul termen de judecată, nu mai pot beneficia de legea mai favorabilă, pe de o parte, şi ceilalţi inculpaţi care beneficiază de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, pe de altă parte. În opinia autorului excepţiei, „se creează în acest mod o disproporţie evidentă între persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică, care vor suporta însă consecinţe penale diferite.”Judecătoria Oradea apreciază că "modul în care sunt reglementate în noua lege cauzele de nepedepsire, respectiv de reducere a pedepselor, creează un regim discriminatoriu faţă de persoanele care au comis astfel de fapte anterior intrării în vigoare a legii noi şi a căror cauză nu a fost până în prezent soluţionată, în condiţiile în care aceste dispoziţii nu le sunt aplicabile şi acestor persoane."În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat se aplică în mod nediferenţiat tuturor cetăţenilor aflaţi în aceeaşi situaţie, fără niciun fel de discriminare.Avocatul Poporului, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei, Curtea constată că, deşi a fost sesizată de către Judecătoria Oradea cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 din Legea nr. 241/2005 în integralitatea acestuia, autorul excepţiei critică numai alin. (1) al acestui articol, cu privire la care susţine că este neconstituţional. Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins: „(1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.”În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, precum şi celor ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi în prezenta cauză. Prin mai multe decizii, printre care Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007) şi Decizia nr. 276 din 22 martie 2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007), Curtea Constituţională a statuat că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 nu încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Ranyak-Ambro Zoltan în Dosarul nr. 10.488/2001 al Judecătoriei Oradea.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Marieta Safta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește