DECIZIE nr. 663 din 10 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, ale art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, ale art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alimserv” – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.960/com/2005 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 31 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.960/com/2005, Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, ale art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Alimserv” – S.A. din Galaţi cu prilejul soluţionării unei cereri pentru anularea unei hotărâri a adunării generale extraordinare nr. 1 din 14 octombrie 2005.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital contravin dispoziţiilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, fără a preciza însă în ce constă contrarietatea între textele criticate şi Legea fundamentală. Cu privire la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, se arată că cenzurarea de către instanţa de judecată a excepţiilor de neconstituţionalitate care nu respectă prevederile art. 29 alin. (1), (2) sau (3) reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie, iar singura competentă să se pronunţe asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, inclusiv asupra aspectului admisibilităţii acestora, ar trebui să fie Curtea Constituţională.Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, ale art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 133 din Legea nr. 31/1990: „(1) O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune. … (3) Împotriva ordonanţei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."; … – Art. 240 din Legea nr. 297/2004: „(1) În cazul majorărilor de capital social prin aport în numerar, ridicarea dreptului de preferinţă a acţionarilor de a subscrie noile acţiuni trebuie să fie hotărâtă în adunarea generală extraordinară a acţionarilor, la care participă cel puţin 3/4 din numărul titularilor capitalului social, şi cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin 75% din drepturile de vot.(2) Majorările de capital social prin aport în natură trebuie să fie aprobate de adunarea generală extraordinară a acţionarilor, la care participă cel puţin 3/4 din numărul titularilor capitalului social, şi cu votul acţionarilor ce deţin cel puţin 75% din drepturile de vot. Aporturile în natură pot consta numai în bunuri performante necesare realizării obiectului de activitate al societăţii emitente. … (3) Evaluarea aportului în natură se face de către experţi independenţi, în conformitate cu art. 210 din Legea nr. 31/1990. … (4) Numărul de acţiuni ce revine ca urmare a aportului în natură se determină ca raport între valoarea aportului, stabilită în conformitate cu alin. (3), şi cea mai mare valoare dintre preţul de piaţă al unei acţiuni, valoarea pe acţiune calculată în baza activului net contabil sau valoarea nominală a acţiunii. … (5) În cazul ridicării dreptului de preferinţă, în conformitate cu prevederile alin. (1), numărul de acţiuni se stabileşte după criteriul enunţat la alin. (4). … (6) C.N.V.M. va emite reglementări în aplicarea dispoziţiilor prezentului articol."; … – Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „(6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16, 21, 24 şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, referitoare la egalitatea în faţa legii, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi atribuţiile Curţii Constituţionale, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că prin Decizia nr. 107 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006, a statuat că prin art. 21 din Constituţie legiuitorul a lăsat la latitudinea instanţei, în temeiul rolului activ al judecătorului în procesul civil, obligarea reclamantului la depunerea unei cauţiuni şi la stabilirea cuantumului acesteia. Instanţa de judecată este singura în măsură să aprecieze asupra cuantumului cauţiunii în raport de împrejurările existente în speţă şi de scopul în care va fi depusă cauţiunea, respectiv despăgubirea celor prejudiciaţi prin întârzierea executării hotărârii adunării generale a acţionarilor. Curtea constată că prin procedura reglementată de art. 133 din Legea nr. 31/1990 este posibilă, în calea de atac a recursului, examinarea ordonanţei de suspendare atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei, astfel că prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie nu sunt încălcate.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 240 din Legea nr. 297/2004, Curtea observă că acestea se referă, în esenţă, la majorările de capital social prin aport în numerar şi prin aport în natură, la hotărârile adunării generale extraordinare a acţionarilor în aceste cazuri, la evaluarea aportului în natură de către experţi independenţi, determinarea numărului de acţiuni ce revine ca urmare a aportului în natură sau ca urmare a ridicării dreptului de preferinţă, în conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 240. Astfel, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie, aplicându-se în mod egal şi fără discriminare tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale. De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie nu au incidenţă în soluţionarea cauzei.Cu privire la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea constată că acestea sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională în mai multe rânduri, spre exemplu prin Decizia nr. 323 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 8 mai 2006, prilej cu care a constatat constituţionalitatea prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, ale art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alimserv” – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.960/com/2005 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește