DECIZIE nr. 662 din 10 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi art. 21 din Legea nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi art. 21 din Legea nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Superforţa” – S.R.L. în Dosarul nr. 15.922/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că prevederile legale criticate nu sunt discriminatorii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 15.922/211/2007, Judecătoria Cluj-Napoca – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi art. 21 din Legea nr. 108/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Superforţa” – S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:– dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi art. 21 din Legea nr. 108/1999, în baza cărora inspectorii de muncă au dreptul de a controla fără autorizare şi de a sancţiona persoanele juridice, creează o disproporţie între aceste atribuţii, în raport cu cele ale altor organe de control care sunt mai restrânse. Se încalcă astfel dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 27 alin. (1)-(3) din Constituţie;– posibilitatea creată de dispoziţiile legale criticate de a restrânge drepturile unei persoane fără a fi fundamentată pe un interes legitim reprezintă o atingere adusă art. 53 din Constituţie;– întrucât, prin art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 sunt reglementate puteri discreţionare ale inspectorilor de muncă, în temeiul cărora pot lua măsuri a căror nerespectare este încadrată în sfera ilicitului contravenţional, este încălcat dreptul la apărare al persoanei controlate.Pentru aceste motive sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Judecătoria Cluj-Napoca – Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că activităţile pe care Inspecţia Muncii le controlează nu aparţin sferei private, ci, dimpotrivă, celei publice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi art. 21 din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 10 octombrie 2002. Textul de lege criticat are următoarea redactare:– Art. 19: "(1) Inspectorii de muncă au următoarele drepturi:a) să aibă acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă, în sediul persoanei juridice şi în orice alt loc de muncă organizat de aceasta; … b) să solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele şi informaţiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării accidentelor de muncă; … c) să procure dovezi, să efectueze investigaţii sau examene, să ceară prezentarea documentaţiei pe care o consideră necesară, să realizeze măsurători sau să preleveze mostre de substanţe utilizate în procesul de producţie; … d) să impună ca abaterile constatate în domeniu să fie remediate pe loc sau într-un timp limitat; … e) să ceară, acolo unde este cazul, modificarea instalaţiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, dacă acestea nu asigură securitatea lucrătorilor la locul de muncă; … f) să dispună întreruperea sau suspendarea imediată a proceselor de muncă atunci când constată o stare de pericol iminent de accident sau de îmbolnăvire profesională pentru lucrătorii care participă la procesul de producţie sau pentru alte persoane; … g) să apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de muncă sau a materialelor folosite; … h) să dispună măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale; … i) să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile de abateri considerate infracţiuni; … j) să între în toate locurile în care se efectuează lucrări ce implică riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor; … k) să ceară informaţii, fie singuri, fie în prezenţa martorilor, de la orice persoană şi despre orice problemă care constituie obiectul controlului; … l) să propună retragerea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al securităţii în muncă, dacă constată că, prin modificarea condiţiilor care au stat la baza acesteia, nu se respectă prevederile legislaţiei în vigoare."; … – Art. 21: "Refuzul unui angajator, persoană fizică sau juridică, de a aduce la îndeplinire măsurile obligatorii, dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta, în limitele şi cu respectarea prevederilor art. 6 şi 19, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 30.000.000 lei la 100.000.000 lei."Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 27 alin. (1)-(3) referitor la inviolabilitatea domiciliului şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, sunt invocate şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, texte care se referă la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dreptul inspectorilor de muncă de a controla fără autorizare şi de a sancţiona persoanele juridice este disproporţionat în raport cu cel al altor organe de control care au atribuţii mai restrânse, unde este necesară încuviinţarea instanţei de judecată.Prin Decizia nr. 296 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 10 august 2005, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999. În motivarea deciziei s-a reţinut că prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, având în vedere că autorul excepţiei se referă la o inegalitate de tratament raportat la activităţile de control ale organelor care au astfel de atribuţii, iar nu la existenţa vreunei inegalităţi în drepturi a persoanei în faţa legii şi a autorităţilor publice în sensul prevăzut de textul constituţional.În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei, a prevederilor art. 27 alin. (1)-(3) din Constituţie, referitoare la inviolabilitatea domiciliului, Curtea a constatat că, în cazul sediilor industriale sau comerciale care nu sunt în acelaşi timp şi locuri de domiciliu, personalizarea locului nu este atât de pronunţată, astfel că inviolabilitatea sediului nu este supusă aceloraşi reguli ca domiciliul propriu-zis, cel în care se desfăşoară viaţa privată a persoanei, astfel că autorităţile pot exercita în alte condiţii, mult mai permisive, controlul asupra activităţilor profesionale care se desfăşoară în aceste sedii. În consecinţă, activităţile pe care Inspecţia Muncii le controlează nu ţin de sfera privată, ci, dimpotrivă, de cea publică, vizând în mod evident ocrotirea unui interes general.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin decizia menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Analizând criticile autorului excepţiei referitoare la prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 prin invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea constată că nu pot fi reţinute, întrucât intervenţia din partea inspectorilor de muncă în sfera de activitate a persoanelor juridice are un scop legitim şi este necesară într-o societate democratică, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 5 lit. a) din lege, printre obiectivele Inspecţiei Muncii se numără şi controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relaţiile de muncă, la securitatea şi sănătatea în muncă, la protecţia salariaţilor care lucrează în condiţii deosebite şi a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale. Totodată măsurile prevăzute de dispoziţiile de lege criticate sunt proporţionale cu scopul legitim urmărit, întrucât numai în acest mod este posibilă desfăşurarea în condiţii optime a operaţiunilor de control de către Inspecţia Muncii, în îndeplinirea atribuţiunilor acesteia, iar drepturile conferite inspectorilor de muncă au în vedere atât specificul activităţii de control exercitate, cât şi importanţa socială a acestei activităţi de ordine publică.În legătură cu critica privind încălcarea, prin dispoziţiile legale criticate, a art. 24 din Constituţie, constată, de asemenea, că este neîntemeiată, deoarece textele legale permit folosirea în tot cursul procesului a mijloacelor legale de probă.Nu poate fi reţinută nici invocarea neconformităţii textelor legale criticate cu normele internaţionale privitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece prevederile legale, fără să se refere la procedura de judecată în faţa instanţei, stabilesc numai drepturile inspectorilor de muncă, precum şi refuzul angajatorilor de a aduce la îndeplinire măsurile obligatorii, dispuse de inspectori.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi art. 21 din Legea nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Superforţa” – S.R.L. în Dosarul nr. 15.922/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește