DECIZIE nr. 661 din 8 decembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorFlorentina Baltă – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, excepţie ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 289/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 iulie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 289/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, excepţie ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), art. 125 alin. (1), art. 128 şi 129 din Constituţie. Se susţine, în esenţă, că reglementarea căii de atac a apelului împotriva hotărârii arbitrale privind forma definitivă a metodologiilor negociate de organismele de gestiune colectivă cu utilizatorii operelor al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi încalcă dreptul părţilor de a exercita toate căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, soluţia instanţei de apel fiind definitivă şi irevocabilă. În opinia autorului excepţiei prevederea legală criticată nu este în acord cu principiul constituţional al liberului acces la justiţie, deoarece "părţile nu pot fi private de (…) dreptul de a supune cauza dezbaterii şi judecăţii unei instanţe de fond şi nu direct unei instanţe de apel".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea căii de atac a apelului împotriva hotărârii arbitrale în domeniul protecţiei dreptului de autor, prin derogare de la dreptul comun, conferă posibilitatea cercetării atât a legalităţii, cât şi a temeiniciei acesteia, în deplină concordanţă cu art. 129 din Constituţie, potrivit căruia exercitarea căilor de atac are loc în condiţiile legii.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 21 şi 129 din Constituţie, iar în ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 125 alin. (1) şi a art. 128 din Legea fundamentală, arată că aceste texte constituţionale nu au relevanţă în cauză.Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că textul de lege criticat este constituţional, fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie, care acordă legiuitorului dreptul de a stabili căile de atac şi condiţiile exercitării acestora.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată, din analiza notelor scrise depuse la dosarul instanţei de judecată, că autorul acesteia critică şi alte alineate ale art. 131^2 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin raportare şi la alte texte constituţionale decât cele invocate în faţa instanţei de judecată. Încheierea de sesizare cuprinde însă opinia instanţei şi punctul de vedere al autorului excepţiei asupra neconstituţionalităţii alin. (9) al art. 131^2 din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, astfel încât, în temeiul art. 29 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este legal sesizată şi urmează să se pronunţe numai asupra acestui text de lege.Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, a fost modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 30 iunie 2004.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 5 iulie 2005, art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 a fost modificat prin art. I pct. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005, astfel încât, în prezent, textul de lege criticat are următorul cuprins: „În termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii arbitrale părţile pot face apel împotriva acesteia la instanţa Curţii de Apel Bucureşti, care se va pronunţa asupra cauzei, în complet civil. Hotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronunţarea soluţiei cu privire la menţinerea sau modificarea metodologiilor. Soluţia Curţii de Apel Bucureşti este definitivă şi irevocabilă, se comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisă în 5 zile de la data comunicării.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2), referitoare la accesul liber la justiţie, în art. 125 alin. (1) privind inamovibilitatea judecătorilor, în art. 128 – Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie, şi în art. 129 – Folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 prevede că hotărârea arbitrală privind forma definitivă a metodologiilor negociate de către organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe poate fi apelată de către părţi, în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, la instanţa Curţii de Apel Bucureşti, care se va pronunţa asupra cauzei, în complet civil, soluţia instanţei fiind definitivă şi irevocabilă.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate acest text de lege contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 129 din Constituţie, în esenţă, prin aceea că nu respectă dreptul părţilor de a exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti toate căile de atac, soluţia instanţei de apel fiind definitivă şi irevocabilă.Analizând aceste susţineri, Curtea constată că reglementarea unei singure căi de atac la instanţa de judecată, împotriva unei hotărâri arbitrale, în domeniul special al protecţiei dreptului de autor şi a drepturilor conexe, nu contravine principiului constituţional al accesului liber la justiţie. Sub acest aspect, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul constituţional al liberului acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime nu are semnificaţia accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, şi nici la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie. Mai mult, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu Cauza Golder împotriva Regatului Unit, 1975) s-a statuat că „dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut”. S-a arătat că, „fiind vorba de un drept pe care Convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în înţelesul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept”.Pentru aceleaşi considerente nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 129 din Constituţie, referitoare la folosirea căilor de atac.De altfel, Curtea constată că autorul excepţiei evidenţiază pretinsa contrarietate a prevederilor art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 cu aceste dispoziţii constituţionale, în mod limitativ, făcând abstracţie de sintagma „în condiţiile legii”. Prin Decizia nr. 3 din 30 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 15 iulie 1992, Curtea Constituţională a statuat că această sintagmă poate avea şi semnificaţia posibilităţii restrângerii căilor de atac, pentru situaţii expres prevăzute de lege şi care nu pot fi extinse prin analogie.Or, hotărârea arbitrală este un act juridic cu caracter jurisdicţional, care, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedură civilă, este asimilată unei hotărâri judecătoreşti în ceea ce priveşte efectele, iar instituirea unei singure căi de atac împotriva acesteia reprezintă o regulă procedurală specială, reglementată de legiuitor, în temeiul atribuţiilor sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.Considerentele care au justificat pronunţarea deciziei menţionate sunt deplin valabile şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 125 alin. (1) din Constituţie, referitoare la inamovibilitatea judecătorilor, şi ale art. 128 – Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie, Curtea constată că acestea nu au relevanţă în cauză, deoarece textul de lege criticat dispune cu privire la instituirea apelului drept cale exclusivă de atac împotriva hotărârii arbitrale pronunţate în materia gestiunii drepturilor patrimoniale de autor şi a drepturilor conexe.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 289/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 decembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește