DECIZIE nr. 66 din 28 februarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Constantin Daniel Calin Rusu în Dosarul nr. 3.324/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curţii în ceea ce priveşte aplicabilitatea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 22 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 3.324/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Constantin Daniel Calin Rusu, pârât într-o cauza având ca obiect cererea introdusă de lichidator pentru anularea unei chitanţe – promisiune de vânzare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicată, încalcă principiul egalităţii consacrat la art. 16 din Constituţie, prin instituirea unui tratament juridic diferit pentru părţile aflate într-un proces având ca obiect anularea unor acte juridice încheiate de debitor, anterior deschiderii procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului. Dispoziţia legală criticata creează un privilegiu în persoana administratorului sau a lichidatorului faţă de celelalte părţi, întrucât doar aceasta persoana este scutită de obligaţia plăţii taxelor de timbru.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, considera ca textul art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicată, este constituţional, deoarece, pe de o parte, acţiunile care pot fi introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar al unei debitoare aflate în procedura de reorganizare judiciară sau în faliment sunt strict determinate, iar pe de altă parte, „aceste societăţi sunt insolvente, dacă nu chiar insolvabile, în cele mai multe cazuri neexistand lichiditati, astfel ca, în cazul în care ar fi existat obligativitatea ca ele sa plătească taxa de timbru, s-ar fi văzut în incapabilitatea de a ataca actele prevăzute de lege, încheiate în dăuna creditorilor”.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.În punctul de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor se apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât sunt scutite de plată taxei de timbru numai acele acţiuni introduse de administrator sau lichidator, strict determinate de Legea nr. 64/1995 în cap. III secţiunea a 3-a, care au ca obiect anularea actelor frauduloase, ilegale ori încheiate cu rea-credinţa, în dăuna creditorilor. Aceasta scutire este justificată de situaţia financiară dificila a debitorului, care nu mai poate face faţa datoriilor sale comerciale. În consecinţa, art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicată, nu numai că nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţia României, din contra, el inlatura o discriminare bazată pe imposibilitatea introducerii de acţiuni în justiţie din lipsa de fonduri, garantand accesul liber la justiţie prevăzut la art. 21 din Legea fundamentală.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicată, nu încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, privitor la egalitatea în faţa legii a cetăţenilor, întrucât legea stabileşte o categorie de persoane care beneficiază de un drept, respectiv debitorii aflaţi în procedura falimentului, în cadrul acestei categorii toate persoanele fiind egale. Se invoca jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, potrivit căreia „egalitatea în faţa legii nu impune uniformitate, ci aprecierea soluţiilor în raport de situaţiile diferite care presupun aplicarea acestui principiu”.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, al căror conţinut este următorul: „Acţiunile introduse de administrator/lichidator în aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni sunt scutite de taxele de timbru.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Curtea retine ca, în conformitate cu prevederile art. 43 şi 44 din Legea nr. 64/1995, republicată, în cazurile de reorganizare judiciară sau de faliment, administratorul sau lichidatorul „poate introduce la tribunal acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dăuna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii”, iar în art. 45 sunt determinate actele şi operaţiunile comerciale a căror anulare se poate cere pe calea unor asemenea acţiuni. Art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicată, instituie scutirea de la plata taxelor de timbru pentru acţiunile introduse de administrator sau lichidator pentru anularea actelor sau operaţiunilor comerciale frauduloase încheiate de debitor în dăuna creditorilor. Motivatia acestei scutiri apare ca fiind evidenta în situaţia în care menirea administratorului sau lichidatorului, care acţionează în numele debitorului, este aceea de a apara activele persoanei juridice supuse procedurii reorganizării judiciare sau, după caz, procedurii falimentului. Astfel legea oferă atât un mijloc juridic prin care activele debitorului pot fi reintroduse în sfera economică, cat şi un mecanism care asigura recuperarea creanţelor de către creditori într-o măsura pe cat posibil mai mare.Acţiunile scutite de taxa de timbru sunt expres prevăzute de lege şi au ca obiect anularea actelor sau operaţiunilor comerciale frauduloase încheiate de debitor în dăuna creditorilor. În practica de multe ori debitorul nu doreşte sau nu are interesul sa promoveze asemenea acţiuni. În considerarea unor asemenea situaţii legiuitorul a reglementat dreptul administratorului sau lichidatorului de a acţiona în virtutea calităţii sale oficiale, în sensul promovării în justiţie a acţiunilor prevăzute în secţiunea a 3-a privind situaţia unor acte juridice ale debitorului din Legea nr. 64/1995, republicată.Conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale principiul egalităţii consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituţie nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Poziţia părţilor în procesul civil nu exclude, ci uneori implica un tratament juridic diferenţiat. Este evident ca administratorul sau lichidatorul se afla în mod obiectiv într-o situaţie deosebită faţă de tertele persoane, beneficiare ale actelor sau operaţiunilor comerciale frauduloase. Faptul ca legiuitorul a limitat scutirea de la plata taxei de timbru numai la anumite acţiuni introduse de administrator sau lichidator nu poate duce la concluzia ca sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.De altfel Curtea Constituţională a stabilit ca principiul accesului liber la justiţie nu înseamnă gratuitate şi, prin urmare, regula este aceea a timbrarii acţiunilor în justiţie. Competenţa exclusiva de a stabili taxele judiciare de timbru aparţine legiuitorului, care în considerarea unor situaţii deosebite, determinate de natura şi obiectul litigiilor ori de calitatea părţilor, poate face diferentieri la stabilirea cuantumului taxelor sau poate să prevadă chiar şi scutiri de la plata acestora.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Constantin Daniel Calin Rusu în Dosarul nr. 3.324/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu──────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește