DECIZIE nr. 66 din 27 aprilie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată, ridicată de Prefectura Judeţului Constanta în Dosarul nr. 1.676/CA/1998 al Curţii de Apel Constanta.La apelul nominal răspund părţile: Prefectura Judeţului Constanta, reprezentată prin consilier juridic Silvică Lambru; Consiliul Judeţean Constanta, reprezentat prin consilier juridic Matronica Grigoras; Cristian Mihailescu, personal; Oleg O. Danovschi, personal şi asistat de avocat Eugen Oprea şi Ana Gabriela Danovschi, prin avocat Eugen Oprea.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Prefecturii Judeţului Constanta solicita admiterea excepţiei, apreciind ca dispoziţiile art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, contravin prevederilor art. 122 alin. (4) din Constituţie, pentru considerentele expuse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 137 din 7 decembrie 1994.Reprezentantul Consiliului Judeţean Constanta arata ca decizia sus-menţionată a fost pronunţată de Curtea Constituţională anterior modificării Legii nr. 69/1991 prin Legea nr. 24/1996. De asemenea, considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi solicita respingerea excepţiei ridicate.Avocatul Eugen Oprea, luând cuvântul pentru Oleg O. Danovschi şi Ana Gabriela Danovschi, solicita admiterea excepţiei, arătând ca modificările aduse Legii administraţiei publice locale nu pot determina sau justifica, în raport cu art. 122 alin. (4) din Constituţie, o alta soluţie decât cea pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 137 din 7 decembrie 1994. De asemenea, arata ca în doctrina au fost exprimate şi opinii contrare soluţiei pronunţate de Curtea Constituţională, fără însă a fi motivate.Cristian Mihailescu, considerând ca textul de lege trebuie să fie în concordanta cu norma constituţională, solicita admiterea excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public apreciază necesară existenta termenului în care prefectul să poată ataca în faţa instanţelor de contencios administrativ actele administraţiei publice locale, pe care le considera ilegale, deoarece, în caz contrar, constatarea ilegalitatii actelor ar produce consecinţe grave asupra cetăţenilor, perturband stabilitatea raporturilor juridice. În final, pune concluzii de respingere a excepţiei invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 1 octombrie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 1.676/CA/1998, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată. Excepţia a fost ridicată de Prefectura Judeţului Constanta, într-o cauza civilă promovata în contenciosul administrativ în temeiul Legii nr. 29/1990, cauza ce are ca obiect anularea unui act administrativ emis de preşedintele Consiliului Judeţean Constanta.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 111 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată, care înlocuiesc prevederile art. 101 din aceeaşi lege, anterioare modificărilor şi completărilor aduse prin Legea nr. 24/1996, contravin art. 122 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia „Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal”. În acest sens au fost invocate considerentele Deciziei nr. 137 din 7 decembrie 1994, prin care Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 69/1991, anterioare modificării şi completării ei prin Legea nr. 24/1996.Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, este neîntemeiată, deoarece considera firesc să se stabilească un termen în cadrul căruia prefectul poate sesiza instanţa de contencios administrativ pentru anularea actului pe care îl considera ilegal, ţinând seama de „necesitatea de a nu lasă actele administrative ilegale să-şi producă toate efectele într-o perioadă prea mare de timp, cu consecinţe asupra cetăţenilor, a patrimoniilor acestora …”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este numai în parte intemeiata, şi anume în ceea ce priveşte alin. (3) al articolului atacat. În ceea ce priveşte alin. (2) al art. 111 din Legea nr. 69/1991, republicată, se apreciază ca textul „nu poate fi interpretat ca o limitare sau condiţionare temporala a prefectului în exercitarea dreptului sau de constatare a legalităţii actelor administraţiei publice locale”. Se mai arata, în acest sens, ca „acest termen obliga prefectul ca înainte de introducerea acţiunii să solicite autorităţii administraţiei publice locale care a emis actul motivarea necesară, reanalizarea actului socotit ilegal sau, după caz, revocarea lui”. Se apreciază ca aceasta solicitare reprezintă „îndeplinirea unei condiţii prealabile, identică, sub aspectul eficientei, cu aceea înscrisă la art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990„. În ceea ce priveşte alin. (3) al art. 111 din Legea nr. 69/1991, republicată, potrivit căruia introducerea acţiunii de către prefect trebuie să se facă în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, se considera ca „aceasta limitare în timp a dreptului la acţiune este contrară prevederilor art. 122 alin. (4) din Constituţie”, asa cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 137 din 7 decembrie 1994, termenul de decădere fiind un adaos la legea fundamentală. În final, se arata ca, „potrivit reglementării constituţionale, prefectul, ca reprezentat al Guvernului în teritoriu, cu atribuţii în executarea şi supravegherea aplicării corecte a legii, nu poate fi supus nici unei limitări temporale cu privire la introducerea unei acţiuni pentru exercitarea controlului cu privire la legalitatea actelor autorităţilor administraţiei publice locale, atâta timp cat textul constituţional nu prevede o astfel de condiţionare sau limitare”.În punctul sau de vedere Guvernul susţine ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, este intemeiata, deoarece art. 122 alin. (4) din Constituţie consacra instituţia tutelei administrative, în virtutea căreia „Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept”. De asemenea, se considera ca, spre deosebire de acţiunea în contencios administrativ a cetăţeanului sau a persoanei juridice vătămate, care prin legea organică poate fi supusă unor condiţionari şi limitări, astfel cum stabileşte art. 48 alin. (2) din Constituţie, acţiunea prefectului nu este supusă, pe plan constituţional, nici unei condiţionari sau limitări. Se mai precizează ca „textul art. 122 alin. (4) din Constituţie nu conţine nici o circumstantiere care să permită legii sa limiteze sub aspectul procedural sau temporal dreptul prefectului de a ataca actul socotit ilegal. Din aceasta rezultă ca orice prevedere dintr-o lege care consacra termene şi condiţii prealabile ce trebuie îndeplinite de prefect ca acţiunile sale în contencios să fie admisibile adauga la Constituţie şi, deci, este contrară acesteia”. În final, se face trimitere şi la considerentele pentru care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 69/1991, înainte de modificare prin Legea nr. 24/1996.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, care are următoarea redactare: „(2) Cu 10 zile înaintea introducerii acţiunii, prefectul va solicita autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene, cu motivarea necesară, sa reanalizeze actul socotit ilegal, în vederea modificării sau, după caz, a revocării acestuia.(3) Introducerea acţiunii de către prefect se face în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, potrivit prevederilor art. 53 alin. (1) lit. h). Termenul de 30 de zile este termen de decădere. Acţiunea este scutită de taxa de timbru". … Textul art. 122 alin. (4) din Constituţie, a cărui încălcare este invocată prin excepţia de neconstituţionalitate, dispune ca "Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept".Din examinarea actelor dosarului rezultă ca problema de neconstituţionalitate care se ridica vizează stabilirea, prin Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată, a unor termene în care trebuie să se înscrie demersul prefectului, investit cu dreptul de tutela administrativă, de a ataca în instanţa de contencios administrativ actele administraţiei publice locale pe care le considera ilegale.Art. 122 alin. (4) din Constituţie, care instituie dreptul prefectului la acest demers, nu face nici un fel de trimitere la "condiţiile legii", "limitele legii", sau la orice alta formula care ar permite îngrădirea de anumite termene a acţiunilor întreprinse de prefect împotriva actelor ilegale ale autorităţilor administraţiei publice locale menţionate în textul constituţional. Aceasta nu înseamnă însă ca stabilirea, prin art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, a unor termene pentru introducerea acţiunii de către prefect la instanţa de contencios administrativ, reprezintă o adaugare la textul art. 122 alin. (4) din Constituţie sau o încălcare a acestuia. De altfel, prin alin. (3) al aceluiaşi articol din Constituţie se prevede că „Atribuţiile prefectului se stabilesc potrivit legii”.De aceea Curtea constata ca stabilirea unui termen de decădere pentru introducerea acţiunii de către prefect la instanţa de contencios administrativ, în scopul desfiinţării actului pe care îl considera ilegal, nu constituie o limitare a prerogativelor sale de tutela administrativă, ci, dimpotriva, reprezintă un stimulent şi o garanţie a examinării, cu celeritate, a actelor administrative emise de autorităţile publice locale, în vederea luării măsurilor legale de desfiinţare a celor date cu încălcarea dispoziţiilor legii. Totodată, este neîndoielnic ca numai prin stabilirea unor termene de decădere pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ de către prefect, se asigura stabilitatea raporturilor juridice izvorâte din aceste acte şi, implicit, siguranţa juridică a cetăţenilor care sunt părţi în aceste raporturi juridice.În acest sens este de observat ca şi prin Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care are ca finalitate desfiinţarea actelor administrative prin care o persoană a fost vătămată într-un drept al său, sunt prevăzute termene în cadrul cărora cei îndreptăţiţi pot acţiona în justiţie, pe calea contenciosului administrativ.În lumina considerentelor expuse, nu are relevanta faptul ca prin Decizia nr. 137 din 7 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 2 februarie 1995, Curtea a admis, în parte, excepţia de neconstituţionalitate ce constituia obiectul acelei cauze şi a constatat ca "termenul de 15 zile prevăzut de art. 101 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 este neconstitutional”, cu toate ca textul art. 111 alin. (2) şi (3) al Legii administraţiei publice locale corespunde, într-o anumită măsura, cu art. 101 alin. (2) al aceleiaşi legi, anterior modificărilor şi completărilor ce i-au fost aduse prin Legea nr. 24/1996.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată, ridicată de Prefectura Judeţului Constanta în Dosarul nr. 1.676/CA/1998 al Curţii de Apel Constanta.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 aprilie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește