DECIZIE nr. 66 din 16 aprilie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41, raportat la art. 39 din Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor preţioase şi pietrelor preţioase



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorIoan Griga – procurorMaria Bratu – magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41, raportat la art. 39 din Decretul nr. 210/1960, invocată de Jaber Izzat, Salim Ibrahim Khalif şi Ahmad Khalil Mohamad în Dosarul nr. 1.447/1997 al Judecătoriei Braşov. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19 martie 1998 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 26 martie 1998 şi apoi pentru data de 16 aprilie 1996.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 11 decembrie 1997, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41, raportat la art. 39 din Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, invocată de Jaber Izzat, Salim Ibrahim Khalif şi Ahmad Khalil Mohamad în Dosarul nr. 1.447/1997.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 41, raportat la art. 39 din Decretul nr. 210/1960, care prevăd ca infracţiune fapta pentru care ei au fost trimişi în judecata, sunt neconstituţionale şi ca au fost abrogate potrivit art. 150 alin. (1), raportate la art. 134 alin. (1) din Constituţia României, pentru următoarele motive:a) dispoziţiile în discuţie dau expresie unei politici vamale discriminatorii, specifice regimului anterior. Dacă ar fi considerate ca fiind încă în vigoare, ele ar încalcă principiul egalităţii în faţa legii penale, consecinţa a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat în art. 16 din Constituţie; … b) dispoziţiile sunt neconstituţionale şi pentru ca menţin în sfera ilicitului penal fapte care, potrivit voinţei declarate a legiuitorului, au caracter convenţional. Se invoca în acest sens Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 7 din 18 august 1994, care, în art. 25, prevede că nerespectarea dispoziţiilor regulamentului atrage răspunderea pentru contravenţiile prevăzute de lege. În opinia autorilor excepţiei, prin aceste prevederi se determina natura extrapenala a ilicitului stabilit prin Decretul nr. 210/1960; … c) dispoziţiile în discuţie prevăd o inegalitate de tratament juridic între cetăţeni români şi rezidenţi, din punct de vedere valutar; … d) în sprijinul excepţiei se invoca unele opinii exprimate în doctrina, în sensul că dispoziţiile legale în discuţie ar fi abrogate. … Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Judecătoria Braşov arata ca dispoziţiile art. 41, raportat la art. 39 din Decretul 210/1960, nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât principiul egalităţii în drepturi vizează numai pe cetăţenii români. Instanţa considera ca a pretinde pentru persoanele care nu au calitatea de cetăţean român, dar locuiesc pe teritoriului României, un regim juridic identic cu cel al cetăţenilor români şi a justifica activitatea valutară desfăşurată de către inculpaţi pe teritoriul tarii, în raport cu normele ce reglementează aceasta activitate pentru cetăţenii români, contravin flagrant normelor dreptului constituţional. În dreptul român, se arata ca în continuare, ca în toate sistemele de drept, exista o deosebire între sfera drepturilor pe care le pot exercita cetăţenii proprii, care este mai larga, şi sfera drepturilor pe care le pot exercita persoanele care nu au aceasta calitate, dar locuiesc pe teritoriul tarii noastre, care este mai restrânsă. Străinii şi apatrizii din România nu se pot bucura de toate drepturile fundamentale înscrise în Constituţie şi de toate drepturile subiective recunoscute cetăţenilor români, după cum nu pot fi ţinuţi sa îndeplinească toate îndatoririle prevăzute de lege pentru cetăţenii români. Din punct de vedere strict juridic, anumite drepturi pot aparţine numai cetăţenilor români care, tocmai prin cetăţenie, sunt atasati destinelor statului român. Aceasta nu înseamnă ca străinii şi apatrizii din România nu se pot bucura de protecţie pe teritoriul statului român. Potrivit art. 18 din Constituţia României, "cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generală a persoanelor şi averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi". Dispoziţiile Decretului nr. 210/1960 nu contravin însă nici acestei reglementări constituţionale, care recunoaşte străinilor un drept de protecţie generală, în condiţiile legii.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituţională a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a trimite punctele lor de vedere asupra excepţiei.În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca dispoziţiile art. 39 şi 41 din Decretul nr. 210/1960 nu contravin prevederilor Constituţiei, deoarece, în speta, nu se poate susţine ca, în legătură cu deţinerea şi valorificarea mijloacelor de plată străine, între cetăţenii români şi cetăţenii străini s-ar face o discriminare, în sensul că românii ar fi avantajati de dispoziţiile legii în raport cu străinii aflaţi în România. Nici din dispoziţiile Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 7/1994 privind efectuarea operaţiunilor valutare, sub imperiul căruia s-au săvârşit faptele de trafic organizat cu mijloace de plată străine, operaţiuni efectuate în afară pieţei valutare de către străini, şi nici din dispoziţiile Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare nu rezultă ca între români şi străinii rezidenţi legea ar face o discriminare în ceea ce priveşte efectuarea operaţiunilor valutare. Dispoziţiile art. 39 şi 41 din Decretul nr. 210/1960 sunt aplicabile deopotrivă cetăţenilor români şi străinilor. Cele doua articole nu numai că nu sunt contrare Constituţiei, dar existenta lor este absolut necesară, deoarece dau expresie, pe plan legislativ, prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cărora statul Roman trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.Ca ultim argument, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca în art. 3 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 7/1994 se prevedea ca „Operaţiuni de vânzare şi/sau cumpărare de valuta se pot efectua numai pe piaţa valutară, în condiţiile stabilite prin prezentul regulament”, dispoziţie ce se regaseste şi în noul regulament intrat în vigoare la 31 ianuarie 1998, care prevede în art. 13 ca „Operaţiuni de vânzare şi/sau cumpărare de valuta pe piaţa valutară se pot efectua numai prin intermediarii autorizaţi de către Banca Naţionala a României, în condiţiile stabilite prin regulament şi normele de aplicare a acestuia. Fac excepţie de schimb valutar efectuate între persoane fizice în mod incidental”.În concluzie, potrivit punctului de vedere al Guvernului, excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor prezente şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, deoarece, deşi dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei sunt anterioare intrării în vigoare a Constituţiei, în temeiul lor au luat naştere raporturi juridice penale de conflict şi de ele depinde soluţionarea cauzei.Art. 41 din Decretul nr. 210/1960, care face obiectul excepţiei, prevede următoarele: „Faptele prevăzute în art. 38 sau 39, dacă au avut caracter de trafic organizat sau au cauzat ori ar fi putut cauza prejudicii însemnate intereselor financiar-valutare ale statului, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani, iar valorile în cauza se confisca.Tentativa se pedepseşte".De asemenea, art. 39 din acelaşi decret prevede următoarele: "Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 10.000 lei valorificarea metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase, sub orice formă, precum şi a mijloacelor de plată străine de către străinii care nu au domiciliul în România, altfel decât la Banca Naţionala a Republicii Socialiste România, Banca Română de Comerţ Exterior sau la organizaţiile socialiste autorizate de acestea.Amenda se aplică atât celui care transmite, cat şi celui care dobândeşte valorile.Valorile în cauza se confisca".Primul motiv de neconstituţionalitate invocat este legat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.Potrivit art. 18 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, ceea ce implica, sub aspectul drepturilor civile, incidenţa cu prevederile art. 16 alin. (1) sus-menţionat.În acest sens este şi jurisprudenta Curţii, asa cum rezultă din Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, în care s-a statuat ca prevederile art. 18 alin. (1) din Constituţie "implica, sub aspectul drepturilor civile, incidenţa prevederilor art. 16".Principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice se aplică, prin natura lui, tuturor drepturilor şi libertăţilor consacrate prin Constituţie sau prin legi. De aceea nu poate fi exclusa aplicarea acestui principiu pentru drepturile recunoscute prin art. 18 alin. (1) din Constituţie, referitoare la protecţia generală asigurata cetăţenilor străini şi apatrizilor în ceea ce priveşte persoana şi averea lor. În acelaşi sens sunt prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacra principiul egalităţii şi al nediscriminarii. Aceasta convenţie, referindu-se la drepturile omului, evident ca are în vedere în mod necesar şi pe cetăţenii străini sau apatrizi. Ţinând seama de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie, prevederile convenţiei europene au prioritate faţă de reglementările interne. Dispoziţiile art. 41, raportat la art. 39 din Decretul nr. 210/1960, sancţionează penal numai pe străinii care nu au domiciliul în România, creând astfel o discriminare pe criteriul domiciliului faţă de străinii şi apatrizii care au domiciliul în România şi pe criteriul cetateniei faţă de cetăţenii români. Aceasta discriminare este neconstitutionala faţă de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 14 din convenţia europeană menţionată anterior.Faţa de cele arătate, rezultă ca sunt incidente prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie, întrucât, astfel cum s-a statuat constant în jurisprudenta Curţii, efectul abrogator al acestei prevederi depinde de contrarietatea unei legi anterioare Constituţiei cu dispoziţiile acesteia.În consecinţa, sub acest aspect, excepţia invocată urmează a fi admisă.Cu privire la celelalte motive invocate prin excepţie, se constată că acestea privesc aspecte legate de interpretarea legii, care sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de Jaber Izzat, Salim Ibrahim Khalif şi Ahmad Khalil Mohamad în Dosarul nr. 1.447/1997 al Judecătoriei Braşov şi constata ca dispoziţiile art. 41, raportat la art. 39 din Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 aprilie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Maria Bratu––––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește