DECIZIE nr. 66*) din 13 iunie 1994

privind pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 privind regimul investitiilor străine



––––-*)A se vedea Decizia Curţii Constitutionale nr. 120 din 16 noiembrie 1994, publicată în continuare la pag. 3.Victor Dan Zlătescu – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRaul Petrescu – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 privind regimul investitiilor străine, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 2 august 1993, invocată de pârâta Societatea Comercială „Germa-Rom-Trans” – S.R.L. în Dosarul nr. 3005/1993 al Judecătoriei Zalău.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 1 iunie 1994, concluziile părtilor şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la 6 iunie şi apoi la 13 iunie.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prefectura Judeţului Sălaj a chemat în judecată Societatea Comercială "Germa-Rom-Trans" – S.R.L: şi a solicitat instanţei anularea intabulării, din Cartea funciară nr. 1426 a comunei Meseşenii de Jos, a suprafeţei de 17.834 mp teren, pe seama pârâtei.Cererea formează obiectul Dosarului nr. 3005/1993 al Judecătoriei Zalău, iar la termenul de 28 octombrie 1993, pârâta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor straine.În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, pârâta a arătat că interdicţia de a dobândi terenuri în proprietate, prevăzută în art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991, este constituţională numai dacă se interpretează în sensul că operează doar atunci când, prin retragerea sau în urma operaţiunilor de lichidare a societăţii româneşti, investitorul străin ar dori să dobândească în deplină proprietate terenuri. În consecinţă, a solicitat ca instanţa, respectiv Judecătoria Zalău, să constate ca fiind neconstituţională interdicţia din art. 1 lit. d) din legea menţionată, în condiţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie, mu în caz contrar, înţelege să ridice excepţia de neconstituţionalitate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi functionarea Curţii Constituţionale.Judecătoria Zalău, prin Încheierea din 28 octombrie 1993, o suspendat judecata şi a trimis dosarul la Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstitutionalitate, în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Exprimându-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (5) om aceeaşi lege, instanţa apreciază că în raport cu art. 41 alin. (2) din Constituţie, conform, căruia proprietatea privată este ocrotită în mod egal, interdicţia de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor referindu-se numai la cetăţenii străini şi apatrizi „în măsura în care privesc persoane juridice române constituite chiar cu investiţie străină, apare neconstituţională”.În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul său de vedere, Guvernul apreciază că excepţia nu este întemeiată, deoarece prevederile art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”. De asemenea, se arată că, în speţă, problema este pusă greşit, deoarece societăţile comerciale sunt persoane juridice române, indiferent de persoanele care le-au înfiinţat, şi acestea au un patrimoniu de care dispun, ca şi persoanele fizice, având deci dreptul, în cadrul legislaţiei în vigoare, de a dobândi, în proprietate, imobile – terenuri şi clădiri.Cele două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.Ţinând seama de excepţia ridicată, de opinia, instanţei, de punctul de vedere al Guvernului, de raportul întocmit în cauză de judecătorul desemnat, de susţinerile părţilor, de dispoziţiile art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 şi de prevederile Constituţiei, se reţin următoarele:Curtea Constituţională constată că este competentă să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Cu privire la art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991, potrivit căruia se interzice dobândirea, ca investiţie străină, a dreptului de proprietate asupra terenurilor, este de reţinut că această prevedere îşi are temeiul în art. 41 alin. (2) teza a II-a din Constituţie, conform căruia „Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”.Textul constituţional se referă în mod expres la cetăţenii străini sau apatrizi, iar dispoziţia avută în vedere de art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991, potrivit art. 3 din aceeaşi lege, priveşte persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, după caz, cu sediul în străinătate. Referirea la persoanele juridice străine nu este neconstituţională, întrucât ea, având în vedere investitorii străini, implicit se aplică unor persoane juridice în care cetăţenii străini au interese. În consecinţă, interdicţia prevăzută la art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 este în concordanţă cu prevederile art. 41 alin. (2) teza a II-a din Constituţie, astfel, că excepţia urmează a fi respinsă.Prin excepţie s-a cerut şi interpretarea interdicţiei stabilite în art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991, în sensul de a permite unei societăţi comerciale române cu participare străină de a avea în proprietate terenuri. Interpretarea textelor de lege, chiar dacă este legată şi de respectarea unei prevederi constituţionale, este de atributul, suveran al instanţei judecătoreşti, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac. În acest sens, s-a pronunţat constant Curtea Constituţională, cum ar fi prin Decizia, nr. 42 din 8 iulie 1993 şi prin Decizia, nr. 51 din 5 octombrie 1993, astfel încât solicitarea pârâtei de a se da o interpretare obligatorie textului de lege contestat nu poate fi primită.Pentru motivele aratate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 şi urmatoarele din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUTIONALAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991, invocata de Societatea Comercială „Germa-Rom-Trans” – S.R.L. în Dosarul nr. 3005/1993 al Judecătoriei Zalău, cu care Curtea a fost sesizata prin Încheierea din 28 octombrie 1993.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în sedinta publică din 13 iunie 1994.PRESEDINTE,Victor Dan ZlătescuMagistrat-asistentConstantin Burada–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește