DECIZIE nr. 656 din 10 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Luciano Lonardoni Angelo în Dosarul nr. 6.781/271/2006 al Tribunalului Bihor – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.781/271/2006, Tribunalul Bihor – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Luciano Lonardoni Angelo în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale întrucât termenul de prescripţie pe care îl instituie limitează accesul la justiţie şi dreptul la apărare în cazurile în care părţile se află în imposibilitate de a acţiona din motive independente de voinţa lor.Tribunalul Bihor – Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece prescripţia dreptului de a cere executarea silită nu împiedică în niciun fel accesul liber la justiţie şi nu îngrădeşte dreptul la apărare.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale întrucât instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 405 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:"Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani.Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.Prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie."Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă reglementează prescripţia dreptului de a cere executarea silită, prescripţie care nu poate avea ca efect împiedicarea accesului persoanei la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Astfel, în Cauza Pini şi Bertani şi Manera şi Atripaldi împotriva României, 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului aminteşte jurisprudenţa sa constantă, conform căreia articolul 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale protejează şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părţi.Cu privire la termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, Curtea constată că acesta nu este de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, şi nici să încalce dreptul la apărare al părţii, garantat constituţional prin prevederile art. 24. Legiuitorul este liber să stabilească anumite termene de prescripţie, neintrând în competenţa Curţii Constituţionale modificarea unor astfel de termene, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica prevederile supuse controlului.Având în vederea acestea, Curtea constată că nici prevederile art. 53 din Legea fundamentală nu sunt încălcate prin dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă, deoarece Curtea n-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, ca atare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională pretins a fi încălcată.În final, în ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile criticate ar fi neconstituţionale în special în cazurile în care părţile se află în imposibilitate de a acţiona din motive independente de voinţa lor, cum ar fi aceea în care apărătorul ales a fost în imposibilitatea de a îndeplini anumite acte de executare, Curtea reţine că acestea vizează numai aspecte privind modul de aplicare a legii de către instanţa de judecată, ceea ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Luciano Lonardoni Angelo în Dosarul nr. 6.781/271/2006 al Tribunalului Bihor – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește