DECIZIE nr. 655 din 11 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale



Tudorel Toader – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rom Sep” – S.R.L. în Dosarul nr. 12.404/299/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX – a contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Comercială „Nabila Com” – S.R.L. în Dosarul nr. 236/197/2008 al Judecătoriei Braşov şi de Societatea Comercială „Allita Com” – S.R.L. în Dosarul nr. 13.294/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 8.232D/2009, nr. 8.235D/2009 şi nr. 8.496D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.496D/2009 şi nr. 8.235D/2009 la Dosarul nr. 8.232D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 12.404/299/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rom Sep” – S.R.L.Prin Încheierea din 13 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 236/197/2008, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Nabila Com” – S.R.L.Prin Încheierea din 4 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 13.294/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Allita Com” – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că stabilirea de către legiuitor, pe lângă sancţiunea principală a amenzii pentru neemiterea de bonuri fiscale şi sancţiunea complementară a suspendării activităţii societăţii comerciale pe o perioadă de 3 luni, încalcă prevederile art. 23, art. 44 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea fundamentală. Suspendarea activităţii operatorului economic pe o perioadă de 3 luni reprezintă o limitare inacceptabilă a dreptului persoanelor de acces liber la o activitate economică, consacrat de art. 45 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât restrângerea nu este justificată de unul dintre cazurile prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală.De asemenea, arată că textele de lege criticate sancţionează operatorul economic pentru o faptă imputabilă altei persoane, respectiv operatorului casei de marcat electronice fiscale. Stabilirea prin textele de lege criticate a unor sancţiuni pecuniare şi de suspendare a activităţii comerciale a operatorului economic pentru fapte care nu pot fi săvârşite direct de către acesta încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi (2), art. 45, art. 53 şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Judecătoria Braşov arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Judecătoria Cluj-Napoca arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, făcând referire la jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în materie, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 64/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 4 februarie 2002.Prin Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007 se înlocuieşte în titlul şi în cuprinsul ordonanţei de urgenţă nr. 28/1999 sintagma „agenţi economici” cu sintagma „operatori economici”.Textele criticate au următorul conţinut:– Art. 10 lit. b): "Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [(…)]b) neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative."; … – Art. 14 alin. (2): "Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) referitoare la economia de piaţă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 10 lit. b) şi ale art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 s-a mai pronunţat prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezentele cauze. Astfel, prin Decizia nr. 83 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, şi Decizia nr. 471 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 11 iunie 2008, Curtea a reţinut că suspendarea pe o perioadă de 3 luni a activităţii unităţii care nu a respectat obligaţiile prevăzute de textul de lege criticat nu este o măsură de natură a restrânge libertatea comerţului sau de a afecta obligaţiile statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară sau crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsură prin care statul dă expresie tuturor acestor obligaţii constituţionale.De asemenea, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, Curtea a statuat că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constituţie, potrivit cărora accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Operatorul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertăţii economice, în condiţiile în care acesta nu a respectat prevederile legale.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin care sunt invocate prevederile art. 53 din Constituţie, Curtea a constatat că nici aceasta nu poate fi reţinută. Măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.În legătură cu invocarea încălcării prevederilor art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 817 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.007 din 19 decembrie 2006, a constatat că, potrivit acestui text, statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, dar cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. Or, în acest domeniu, cadrul legislativ îl constituie însăşi reglementarea criticată, astfel că şi această susţinere urmează a fi înlăturată.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rom Sep” – S.R.L. în Dosarul nr. 12.404/299/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX – a contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Comercială „Nabila Com” – S.R.L. în Dosarul nr. 236/197/2008 al Judecătoriei Braşov şi de Societatea Comercială „Allita Com” – S.R.L. în Dosarul nr. 13.294/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2010.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. TUDOREL TOADERMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește