DECIZIE nr. 653 din 5 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Naum Nicolae Ciomu în Dosarul nr. 12.068/302/2004 (număr în format vechi 12.529/2004) al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal răspund părţile Societatea de Asigurare-Reasigurare "ASTRA" – S.A., prin consilier juridic Andreea Balint, şi Institutul Clinic Fundeni, prin consilier juridic Gelu Grigoraş, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, Societatea de Asigurare-Reasigurare "ASTRA" – S.A., prin reprezentantul său, lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.Institutul Clinic Fundeni, prin consilier juridic, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 12.068/302/2004 (număr în format vechi 12.529/2004), Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Naum Nicolae Ciomu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin stabilirea agravantei prevăzute la art. 184 alin. 4 din Codul penal se instituie o discriminare între cetăţeni în sensul incriminării şi pedepsirii în mod diferit a aceleiaşi fapte săvârşite din culpă. Se arată că, în condiţiile existenţei culpei, nerespectarea dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere nu mai prezintă relevanţă sub aspect subiectiv, aşa încât pedepsirea mai gravă în acest caz creează în mod nejustificat o discriminare. Referitor la art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, se susţine că reducerea pronunţării condamnării numai la aceste prevederi legale ar conduce la aplicarea mecanică a pedepsei, în contradicţie cu normele constituţionale ale art. 22 alin. (2) referitoare la interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Se arată că, în rezolvarea acţiunii penale, pronunţând condamnarea, instanţa trebuie să constate nu numai că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, ci şi toate circumstanţele reale ale cauzei şi personale ale inculpatului.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, prin stabilirea agravantei prevăzute la art. 184 alin. 4 din Codul penal, nu se creează o discriminare între cetăţeni în privinţa incriminării şi pedepsirii aceleiaşi fapte săvârşite din culpă. Totodată, arată că art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravine art. 22 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât instanţa este obligată să ţină seama de toate circumstanţele reale, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului, atât la stabilirea pericolului social concret al faptei, cât şi la individualizarea pedepsei, în ipoteza pronunţării condamnării.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, întrucât acest principiu nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. Referitor la dispoziţiile art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, se arată că nu contravine normelor constituţionale invocate, deoarece, "dacă instanţa pronunţă o hotărâre de condamnare temeinică şi legală care rămâne definitivă, nu s-ar putea susţine că prin aceasta condamnatul este supus unei pedepse sau tratament inuman ori degradant". În concluzie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că instituirea unui tratament penal mai sever pentru anumite aspecte legate de persoana care a săvârşit infracţiunea, apreciate de legiuitor ca având un grad mai ridicat de pericol social, cum este infracţiunea de vătămare corporală din culpă săvârşită ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi, nu contravine principiului egalităţii în drepturi. Cu privire la art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, se apreciază, de asemenea, că nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală.Prevederile din Codul penal criticate ca neconstituţionale au următorul cuprins:– Art. 184 (Vătămarea corporală din culpă) alin. 2 şi 4: "Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. […]Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."Prevederile din Codul de procedură penală criticate au următorul cuprins:– Art. 345 (Rezolvarea acţiunii penale) alin. 2: "Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat."Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi cele ale art. 22 alin. (2) privind interzicerea torturii, precum şi a oricărei pedepse sau oricărui tratament inuman ori degradant.Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:I. Dispoziţiile art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal reglementează două modalităţi normative agravante ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă şi dau expresie voinţei legiuitorului de a sancţiona mai aspru această infracţiune, atunci când fapta incriminată a avut ca urmare o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, dacă fapta a avut drept consecinţă pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, respectiv când fapta care a avut aceste consecinţe este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi. Aceste prevederi legale nu aduc nicio atingere principiului egalităţii în drepturi, câtă vreme se aplică, fără nicio discriminare, tuturor persoanelor care au săvârşit fapta prevăzută de legea penală, cu consecinţele şi în împrejurările stabilite de lege. În plus, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 127 din 18 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 19 mai 2004, „art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui”.II. Nu poate fi reţinută nici pretinsa contradicţie între dispoziţiile art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală şi cele ale art. 22 alin. (2) din Legea fundamentală, care interzic tortura şi orice pedepse sau tratamente inumane ori degradante. Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei, textul de lege criticat nu are ca efect "aplicarea mecanică a pedepsei", întrucât nu limitează în niciun mod instanţa de judecată, care are deplina libertate de a aprecia cu privire la toate circumstanţele reale ale cauzei şi personale ale inculpatului şi de a proceda, în consecinţă, la individualizarea şi aplicarea pedepsei. De altfel, aplicarea pedepsei, astfel cum este definită de dispoziţiile art. 52 din Codul penal ("mijloc de constrângere şi mijloc de reeducare a condamnatului"), nu reprezintă în sine tortură sau tratament inuman sau degradant, în sensul art. 22 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa (Cauza Tryer împotriva Regatului Unit, 1978) că ceea ce interesează, prin raportare la scopurile avute în vedere de art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care interzice tortura sau alte tratamente inumane sau degradante, este executarea unei pedepse, iar nu aplicarea, dispunerea ei.Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Naum Nicolae Ciomu în Dosarul nr. 12.068/302/2004 (număr în format vechi 12.529/2004) al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește