DECIZIE nr. 653 din 28 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 21, 22, 28, 29, 30, 31 şi 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pentru abrogarea unor prevederi din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pentru abrogarea unor prevederi din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, excepţie ridicată de Eniko Moldovan şi Robert Moldovan în Dosarul nr. 46.401/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă consilierul juridic Florentina Hagiolu pentru partea Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse. Lipsesc autorii excepţiei şi partea Guvernul României, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că prevederile art. I pct. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003, la care se referă în mod special critica de neconstituţionalitate, nu sunt aplicabile autorilor excepţiei, întrucât Eniko Moldovan a intrat în concediu pentru creşterea copilului până la 2 ani înainte de data de 31 decembrie 2003.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, sens în care arată că dispoziţiile de lege criticate au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, care reglementează în mod diferit acordarea concediului şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 46.401/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pentru abrogarea unor prevederi din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă. Excepţia a fost ridicată de Eniko Moldovan şi Robert Moldovan într-o cauză ce are ca obiect cererea de obligare a Guvernului României şi a Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse la plata unor daune materiale şi morale pentru adoptarea unor reglementări legale discriminatorii.În motivarea excepţiei autorii acesteia susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 şi toate articolele de lege modificate prin această ordonanţă au produs o gravă discriminare între părinţii care au început efectuarea concediului pentru creşterea copilului până la doi ani înainte de data de 1 ianuarie 2004 şi cei care au început efectuarea concediului după această dată.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată. În acest sens, arată că prin noua reglementare a bazei de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului legiuitorul a urmărit aplicarea cu prioritate a principiului egalităţii de tratament a asiguraţilor în ceea ce priveşte dreptul copilului la protecţie socială, precum şi a principiului solidarităţii sociale conform căruia participanţii la sistemul public de pensii îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege. De asemenea, arată că dispoziţiile de lege criticate nu sunt aplicabile autorilor excepţiei, drepturile acestora la concediu şi indemnizaţia pentru creşterea copilului până la 2 ani născându-se anterior datei de 31 decembrie 2003.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005.Avocatul Poporului consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută în ipoteza normelor sale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pentru abrogarea unor prevederi din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003, şi aprobată prin Legea nr. 577/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2004.Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru faptul că aceasta contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor.În opinia autorilor excepţiei, actul normativ criticat instituie un tratament juridic discriminatoriu în privinţa acordării indemnizaţiei pentru creşterea copilului pentru mamele care au început efectuarea concediului pentru creşterea copilului înainte de data de 1 ianuarie 2004, în comparaţie cu cele care au solicitat acordarea concediului după această dată.Faţă de acestea, Curtea reţine că obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 a fost modificarea Legii nr. 19/2000, lege din care au fost modificate sau completate numeroase articole prin cele 35 de puncte ale art. I. Dintre acestea, prin punctele 21, 22, 28, 29, 30, 31 şi 35, actul normativ criticat a adus modificări dispoziţiilor referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului până la 2 ani, respectiv până la 3 ani a copilului cu handicap, cuprinse în art. 98, art. 99, art. 122, art. 125, art. 129, art. 133 şi art. 194 din Legea nr. 19/2000. Art. II, III, IV şi V din ordonanţă conţin dispoziţii tranzitorii şi finale.Prin urmare, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte numai aceste reglementări ale ordonanţei, restrânse la tratamentul juridic diferenţiat în privinţa indemnizaţiei acordate în raport cu data la care titularul a început concediul pentru creşterea copilului, anterior ori după data de 1 ianuarie 2004.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a acestor texte de lege, Curtea reţine că, anterior sesizării sale, problemele legate de concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului au fost reglementate după o concepţie diferită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 7/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007. Potrivit art. 28 alin. (2) din această ordonanţă, „Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, cuprinse la art. 98, 99, 121, 122, 123, 125, 125^1, 129 şi 138 din Legea nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, precum şi orice alte dispoziţii contrare.”Rezultă că, începând cu data de 1 ianuarie 2006, niciuna dintre dispoziţiile legale criticate nu mai este în vigoare, iar dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 nu pot avea nicio incidenţă în situaţiile în care concediul pentru creşterea copilului s-a efectuat ori a început anterior datei de 1 ianuarie 2004, aşa cum este cazul în speţă.Aşadar, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 21, 22, 28, 29, 30, 31 şi 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pentru abrogarea unor prevederi din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, excepţie ridicată de Eniko Moldovan şi Robert Moldovan în Dosarul nr. 46.401/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește