DECIZIE nr. 651 din 5 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Popa în Dosarul nr. 3.474/2004 al Judecătoriei Pitesti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii ca autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibila, arătând ca ceea ce se critica, în realitate, este modul de interpretare şi de aplicare a textului de lege ce face obiectul excepţiei, iar nu neconstituţionalitatea acestuia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Decizia nr. 352 din 4 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 623/P/2006, Tribunalul Arges – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de inculpatul Gheorghe Popa în Dosarul nr. 3.474/2004 al Judecătoriei Pitesti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca "includerea infracţiunilor de fals şi uz de fals în cadrul art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, deşi ele au o existenta de sine stătătoare în Codul penal român [a], poate da naştere la abuzuri din partea organelor de ancheta şi, prin aceasta, se încalcă dreptul la apărare”. Totodată se critica „redactarea ambigua” a Legii nr. 78/2000, inclusiv a art. 17, respectiv imprecizia expresiei „sunt în legătură directa”, arătându-se ca aceasta „a contribuit la trimiterea în judecata a numeroase persoane datorită aprecierii eronate sau abuzive din partea organelor de ancheta”.Tribunalul Arges – Secţia penală considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca "incriminarea respectivelor fapte de către legea specială este atrasa de calitatea inculpatului în momentul săvârşirii faptelor şi, în consecinţa, nu poate fi vorba de încălcarea vreunui drept al inculpatului".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dreptul la apărare.Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând ca dispoziţiile legale criticate nu ingradesc sub niciun aspect dreptul la apărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând decizia de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, având următorul cuprins:– Art. 17: "În înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directa cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene:[…] c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune;".În motivarea excepţiei se invoca dispoziţiile constituţionale privind dreptul la apărare, cuprinse în art. 24 din Legea fundamentală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Aceasta deoarece textul de lege criticat, care incrimineaza ca infracţiuni în legătură directa cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene falsul şi uzul de fals săvârşite în condiţiile Legii nr. 78/2000 (în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a ale legii sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune), nu conţine nicio dispoziţie care să încalce dreptul la apărare. Astfel, părţile interesate au deplina libertate de a-şi angaja sau de a beneficia, din oficiu, de asistenţa unui avocat, de a propune probe şi de a exercita căile de atac prevăzute de lege. De asemenea, împotriva eventualelor abuzuri săvârşite de organele de ancheta, la care face referire autorul excepţiei, în motivarea sa, partea interesată are deschisă calea accesului la justiţie, în aceeaşi măsura ca şi în cazul oricăror alte infracţiuni.Cat priveşte criticile referitoare la lipsa de claritate a textului ce face obiectul excepţiei, acestea vizează, în realitate, modul de interpretare şi aplicare a acestuia de către organele de cercetare penală. Astfel, în opinia autorului excepţiei, "redactarea ambigua" a Legii nr. 78/2000, inclusiv a art. 17, „a contribuit la trimiterea în judecata a numeroase persoane datorită aprecierii eronate sau abuzive din partea organelor de ancheta”. Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, […], cenzurarea eventualelor erori de interpretare a normelor juridice fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Popa în Dosarul nr. 3.474/2004 al Judecătoriei Pitesti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește