DECIZIE nr. 651 din 16 decembrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în ceea ce priveşte atribuţiile Ministerului Public



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorPaula C. Pantea – procuror Doina Suliman – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Gogaia Florenta, Panaitescu Edmond şi Liga Democratica pentru Dreptate din România împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 106 din 7 mai 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 9 decembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 16 decembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Tribunalul Municipiului Bucureşti – Secţia a II-a penală, prin Încheierea din 31 octombrie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 3.627/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în ceea ce priveşte atribuţiile Ministerului Public, invocată de Gogaia Florenta şi Panaitescu Edmond.Prin Decizia nr. 106 din 7 mai 1997, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate, retinand ca aceasta excepţie este irelevanta în funcţie de obiectul procesului în cadrul căruia a fost ridicată.Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 106 din 7 mai 1997, Gogaia Florenta, Panaitescu Edmond şi Liga Democratica pentru Dreptate din România au declarat recurs, în termen legal, pentru următoarele motive:– faptele Ministerului Public şi ale Ministerului de Interne, ca şi ale organelor acestora nu sunt supuse controlului judecătoresc;– organele Ministerului de Interne ar fi declarat ca "inexistente" titlurile de proprietate şi contractele de închiriere considerate valabile de către instanţele judecătoreşti;– organele Ministerului de Interne au trimis în judecata pe Panaitescu Edmond "în temeiul unor probe mincinoase", fără a-i prezenta materialul urmăririi penale şi nu au început urmărirea penală legată de unele fapte considerate infracţiuni, ce s-ar fi săvârşit la sediul Secţiei nr. 17 Poliţie, precum şi la violarea domiciliului numitului Panaitescu Edmond;– organele Ministerului Public "accepta ca Secţia 17 Poliţie sa sesizeze instanţa de judecată penală".CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor şi ale procurorului, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:După cum s-a precizat şi în decizia recurată, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în cadrul unui proces penal privind infracţiunea de ameninţare, prevăzută şi pedepsita de art. 193 din Codul penal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost iniţial respinsă de către instanţa de fond, nefiind pertinenta pentru soluţionarea cauzei. Instanţa de apel însă admiţând recursul formulat de către părţi, a sesizat Curtea Constituţională. Prin decizia recurată, Curtea a confirmat punctul de vedere al instanţei de fond, deoarece motivul de neconstituţionalitate invocat, în sensul că Legea nr. 92/1992 ar fi contrară prevederilor Constituţiei în ceea ce priveşte atribuţiile Ministerului Public, nu are nici o incidenţa asupra soluţionării procesului în cadrul căruia s-a ridicat excepţia.Prin motivele de recurs formulate se invoca, pe de o parte, unele aspecte ce privesc o alta cauza, referitoare la Panaitescu Edmond şi la organele Ministerului de Interne, aspecte evident irelevante în ceea ce priveşte nu numai procesul din faţa instanţei judecătoreşti, ci însăşi excepţia invocată. Pe de altă parte, critica facuta în sensul că faptele Ministerului Public nu sunt supuse controlului judecătoresc şi ca organele acestui minister accepta ca Secţia 17 Poliţie sa sesizeze direct instanţa de judecată, nu au nici o legătură cu soluţionarea cauzei penale în cadrul căreia este invocată excepţia, întrucât, asa cum s-a reţinut şi în decizia recurată, părţile vătămate s-au adresat, potrivit legii, direct instanţei de judecată, iar participarea procurorului la soluţionarea procesului nu este obligatorie. Deci, nici sub raportul urmăririi penale, nici sub cel al judecaţii, soluţionarea de către instanţa de judecată a cauzei supuse jurisdicţiei sale nu implica, în nici un mod, activitatea Ministerului Public. De aceea motivele invocate prin recursul formulat nu sunt de natura sa infirme cele statuate în decizia recurată.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Gogaia Florenta, Panaitescu Edmond şi Liga Democratica pentru Dreptate din România împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 106 din 7 mai 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 16 decembrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Doina Suliman–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește