DECIZIE nr. 650 din 28 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, excepţie ridicată de Teodor Ilişuan şi Viorica Ilişuan în Dosarul nr. 2.503/325/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.503/325/2008, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. Excepţia a fost ridicată de Teodor Ilişuan şi Viorica Ilişuan într-o cauză ce are ca obiect o acţiune în uzucapiune.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei arată că art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 impune drept condiţie a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune o posesie a bunului de 20 de ani „după moartea proprietarului înscris în cartea funciară”. Susţin, astfel, că prin aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 în privinţa dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară se creează o discriminare pentru cetăţenii din zonele în care există implementat sistemul de carte funciară şi cărora li se aplică prevederile acestui act normativ, faţă de cetăţenii din celelalte zone ale ţării care pot dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune dacă exercită o posesie utilă pe o perioadă de 10-20 ani, respectiv 30 de ani, fără a fi relevantă situaţia fostului proprietar, respectiv dacă este decedat sau nu. Consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare şi dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată. Invocă Hotărârea J. A. Pye (Oxford) Ltd. contra Marii Britanii din 30 august 2007, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut faptul că instituţia uzucapiunii nu încalcă dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Timiş – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, faptul că legiuitorul a înţeles să reglementeze două regimuri diferite pentru uzucapiune datorită condiţiilor istorice diferite din anumite zone ale ţării, cel instituit prin Decretul-lege nr. 115/1938 şi cel al Codului civil, fiecare cu condiţiile sale specifice, nu contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, de vreme ce prevederile criticate se aplică în mod egal tuturor celor vizaţi de norma legală, iar diferenţierea se referă la locul situării imobilului, în mod exclusiv. Consideră că nu se încalcă nici dispoziţiile art. 44 din Constituţie, de vreme ce garantarea dreptului de proprietate privată operează în raporturile pe verticală şi este, din punct de vedere substanţial public sau privat, un scut protector împotriva eventualelor abuzuri din partea autorităţilor publice.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 sunt constituţionale. În acest sens, reţine ceea ce a statuat Curtea Constituţională în Decizia nr. 653/2008, şi anume faptul că aceste prevederi sunt norme prin care legiuitorul a stabilit un regim diferit în materia publicităţii bunurilor imobile, pe criteriul apartenenţei la spaţiul care a fost guvernat de un sistem legislativ diferit faţă de cel românesc. Consideră că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi 44 şi nici dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. Însă, din notele scrise ale autorilor excepţiei, rezultă că aceştia critică, în realitate, doar alin. 1 al art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938. În consecinţă, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, având următorul conţinut: „Cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat […].”Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 20 alin. (1) şi (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea dreptului de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 reglementează modurile de dobândire a drepturilor reale imobiliare fără înscrierea în cartea funciară, prin uzucapiunea extratabulară. Articolul de lege menţionat reglementează două situaţii în care o persoană posedă neîntrerupt un imobil timp de 20 de ani de la decesul titularului înscris în cartea funciară sau a înscrierii declaraţiei de renunţare a acestuia la dreptul tabular. În aceste situaţii, drepturile reale imobiliare dobândite prin uzucapiune se vor înscrie în cartea funciară numai în baza constatării lor prin hotărâre judecătorească, simpla declaraţie dată de persoana interesată şi autentificată la notarul public nefiind suficientă pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului său dobândit prin uzucapiune.Potrivit prevederilor alin. 1 al art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel uzucapat.Cu privire la aplicabilitatea sistemului de carte funciară reglementat prin Decretul-lege nr. 115/1938 ce consacră cazurile speciale de dobândire a proprietăţii prin uzucapiune înscrise în art. 27 şi 28, Curtea reţine faptul că, în absenţa unor dispoziţii cu caracter tranzitoriu, trebuie să se recurgă la interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 69 alin. (2) şi (3) cu referire la art. 56 alin. (1) şi art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată. Sub acest aspect, este de reţinut că prin art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, s-a prevăzut că numai la finalizarea lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea Decretul-lege nr. 115/1938, iar în conformitate cu dispoziţia alin. (3) al aceluiaşi articol, doar ca urmare a definitivării cadastrului la nivelul întregii ţări se abrogă acest decret. Din această dispoziţie a Legii nr. 7/1996, prin care s-a reglementat regimul general al cadastrului şi al publicităţii imobiliare, rezultă voinţa legiuitorului de a institui o aplicare treptată a noii legi, cu consecinţa incidenţei, în continuare, a vechilor dispoziţii ale Decretului-lege nr. 115/1938 în regimul de carte funciară. În acest sens, este şi Decizia nr. 86 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008.Critica de neconstituţionalitate priveşte, în esenţă, faptul că prin menţinerea în vigoare a prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 se aduce atingere egalităţii în drepturi, aplicânduli-se unor cetăţeni un statut juridic discriminatoriu faţă de cetăţenii care nu cad sub incidenţa acestui act normativ. Totodată, autorul susţine că prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privată.Se reţine însă că, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat în mod constant faptul că principiul egalităţii în faţa legii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, în cazul unor situaţii diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justifică în mod obiectiv şi raţional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispoziţiilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 este justificată obiectiv şi raţional de procesul de definitivare a lucrărilor de cadastru şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul ţării.Ca efect al aplicării Legii nr. 7/1996, se va realiza însă o unificare legislativă a regimului de publicitate imobiliară.Existenţa pe teritoriul României a unor legi cu aplicabilitate teritorială distinctă şi care reglementează diferit regimul juridic al uzucapiunii nu contravine dispoziţiilor Legii fundamentale.Cu privire la acest aspect, Curtea Constituţională a reţinut, prin deciziile nr. 653 din 10 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iulie 2008, şi nr. 205 din 9 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 25 iulie 2002, faptul că în istoria statului unitar român au existat şi mai există norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului naţional, de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silită imobiliară în Transilvania, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, însă existenţa unor acte normative diferite pentru anumite zone ale ţării nu este de natură să creeze discriminări.Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, se reţine că, în jurisprudenţa sa, atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Fernandez-Molina Gonzales ş.a. contra Spaniei din 18 octombrie 2002, au statuat că dispoziţiile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauză, autorii excepţiei nu şi-au stabilit calitatea de proprietar, ci tind să o stabilească prin efectul uzucapiunii. În aceste condiţii, dispoziţiile constituţionale ale art. 44 nu sunt incidente în prezenta cauză.Totodată, invocarea în cauză a Hotărârii J.A.Pye (Oxford) Ltd. contra Marii Britanii, din 30 august 2007, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu are nicio relevanţă, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca mod originar de dobândire a proprietăţii, fiind reglementată de legea civilă, însă condiţiile operării acesteia intră în competenţa legiuitorului.Cu privire la celelalte dispoziţii constituţionale invocate, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, excepţie ridicată de Teodor Ilişuan şi Viorica Ilişuan în Dosarul nr. 2.503/325/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește