DECIZIE nr. 650 din 16 decembrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorMihai Constantinescu – judecător Nicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecător Paula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României, ridicată de Societatea Comercială „Proton Impex” – S.R.L. Arad în Dosarul nr. 588/CA/1997, aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi contencios administrativ.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 11 decembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 16 decembrie 1997. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 2 septembrie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 588/CA/1997, Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercial şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României, invocată de Societatea Comercială „Proton Impex” – S.R.L. Arad.Autoarea excepţiei susţine ca textul atacat contravine prevederilor art. 16 şi 134 din Constituţie, întrucât încalcă principiul egalităţii şi regulile economiei de piaţa.Instanţa judecătorească apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către reclamanta este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu sunt contrare Constituţiei.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamanta este neîntemeiată, motivandu-se ca susţinerea acesteia, referitoare la excepţia organelor vamale de responsabilităţile privind plata majorărilor de întârziere, nu poate fi reţinută, întrucât neplata la timp a taxelor de către importator, care atrage plata de majorări, se întemeiază pe culpa importatorilor pentru nerespectarea termenelor legale. Totodată nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 134 din Constituţie, întrucât acestea stabilesc obligaţiile statului în economia României, neavând legătură cu susţinerea reclamantei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere.La termenul de 11 decembrie 1997 autoarea excepţiei depune concluzii scrise, arătând, în esenta, ca "organele vamale nu sunt mai egale în faţa legii decât alţii". Acestea trebuie să aibă responsabilitatea obligaţiilor impuse de lege, adică nu numai obligaţia legală de a face controlul, ci şi răspunderea actelor efectuate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi prevederile art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1993, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi prevederilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost în mod legal sesizată.Textul criticat ca neconstitutional, respectiv art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1993, aprobată şi modificată prin Legea 102/1994, are următorul conţinut: „calculul majorărilor de întârziere se face din ziua imediat următoare expirării termenului legal de plată până în ziua plăţii taxei datorate inclusiv, iar cuantumul acestora se suporta, în toate cazurile, de către importatori”. Teza a II-a a textului, la care face trimitere încheierea de sesizare, vizează partea care se referă la suportarea cuantumului majorărilor de întârziere.La data încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, 2 septembrie 1997, era publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, care, art. 191, a abrogat textul atacat ca neconstitutional. La acel moment acesta era încă în vigoare, deoarece art. 191 din Legea nr. 141/1997 stabileşte ca intrarea în vigoare a Codului vamal al României are loc la 60 de zile de la data publicării acestuia în Monitorul Oficial al României. La data soluţionării excepţiei, textul nu mai este în vigoare, fiind înlocuit de art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997, care, parţial, are o alta redactare. Asa fiind, potrivit practicii Curţii Constituţionale, aceasta nu se poate pronunţa asupra unui text de lege care nu mai este în vigoare la data soluţionării excepţiei. În consecinţa, Curtea urmează sa respingă excepţia ca inadmisibila.De altfel, chiar şi pe fond este de observat ca dispoziţia atacată, preluată parţial de art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997, nu contravine prevederilor art. 16 şi ale art. 134 din Constituţie.Prin art. 16 din Constituţie se consacra principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Or, în speta, litigiul este între un organ al statului şi o societate comercială.În realitate, autoarea excepţiei considera că nu este echitabil ca importatorul sa suporte singur majorărilor de întârziere, în condiţiile în care declaraţia vamală întocmită de el este verificata şi de organele vamale, care ar trebui sa răspundă dacă au greşit. Din reglementarea legală rezultă ca organele vamale pot face şi verificări ulterioare timp de 5 ani, iar diferenţele de taxe vamale se pot stabili în acelaşi interval, indiferent dacă sunt în plus sau în minus. Când s-au plătit sume nedatorate, acestea se restituie sau se compensează, iar diferenţele în minus trebuie plătite în termenul prevăzut de lege, sub sancţiunea majorărilor de întârziere. Aceste majorări se suporta, potrivit textului atacat, întotdeauna de către importator, întrucât el a beneficiat de neplata taxelor vamale.Pe de altă parte, textul atacat nu contravine nici prevederilor art. 134 din Constituţie, deoarece nu afectează caracterul de economie de piaţa al economiei României şi nici obiectivele care sunt stabilite în sarcina statului, dintre care cel mai apropiat de speta este asigurarea libertăţii comerţului.Faţa de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României, invocată de Societatea Comercială „Proton Impex” – S.R.L. Arad prin Încheierea din 2 septembrie 1997, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi contencios administrativ în Dosarul nr. 588/CA/1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 16 decembrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește