DECIZIE nr. 65 din 28 februarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 din Codul penal



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorŞerban Bengescu – procurorVlad Mihai Cercel – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 din Codul penal, excepţie ridicată de Senol Menzat în Dosarul nr. 5.132/2001 al Judecătoriei Medgidia.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 182 din Codul penal nu încalcă prevederile constituţionale. În procesul penal principiul oficialitatii constituie regula, iar legiuitorul este suveran sa stabilească, cu titlu de excepţie, situaţiile în care voinţa persoanei vătămate ar duce la stingerea acţiunii penale. În cazul dispoziţiilor criticate legiuitorul nu a stabilit o astfel de excepţie datorită gravitatii faptei incriminate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 6 noiembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 5.132/2001, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 din Codul penal. Excepţia a fost invocată de Senol Menzat într-o cauza penală având ca obiect săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală grava.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 182 din Codul penal contravin prevederilor art. 22 alin. (1) şi ale art. 33 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu prevăd posibilitatea inlaturarii răspunderii penale prin împăcarea părţilor, ca în cazul infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi de vătămare corporală, prevăzute de dispoziţiile art. 180 şi, respectiv, ale art. 181 din Codul penal. Dispoziţiile constituţionale invocate garantează dreptul persoanei fizice la viaţa, la integritate fizica şi psihică, precum şi la ocrotirea sănătăţii. Pe cale de consecinţa, considera ca atunci când sunt vătămate aceste drepturi titularul lor trebuie să aibă posibilitatea de a stinge conflictul de drept penal.Judecătoria Medgidia, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 182 din Codul penal nu numai că nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, dar reprezintă chiar o aplicare a acestora. În opinia instanţei înlăturarea răspunderii penale prin împăcarea părţilor în cazul infracţiunii de vătămare corporală grava nu constituie o problemă de constituţionalitate, dispoziţiile criticate necontravenind Constituţiei, ci una de opţiune legislativă.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca dispoziţiile criticate nu contravin Constituţiei. Prin garantarea dreptului la viaţa şi la integritate fizica şi psihică, prevederile art. 22 din Constituţie instituie "obligaţia generală a tuturor subiectelor de drept de a respecta viaţa, integritatea fizica şi integritatea psihică a persoanei". Detalierea garanţiilor dreptului la viaţa şi la integritate fizica şi psihică ale persoanei se realizează, în principal, prin dispoziţii de drept penal, iar un exemplu în acest sens îl constituie art. 182 din Codul penal. Împăcarea părţilor este admisă doar în cazul unor fapte cu un grad de pericol social redus, ceea ce nu se poate susţine în cazul infracţiunii de vătămare corporală grava.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "în apărarea dreptului la viaţa, integritate corporală şi sănătate este implicat în mod justificat şi statul, în calitatea sa de reprezentant al societăţii", iar prevederile criticate pun la dispoziţie persoanelor instrumentul legal de care se pot folosi pentru apărarea dreptului la viaţa şi la integritate fizica şi psihică. În acelaşi sens Guvernul arata ca pentru infracţiunile cu un grad de pericol social ridicat, categorie din care face parte şi infracţiunea de vătămare corporală grava, "operează principiul oficialitatii procesului penal, ceea ce înseamnă ca acţiunea penală este pusă în mişcare din oficiu de către organele judiciare, fără posibilitatea împăcării părţilor".Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 182 din Codul penal, dispoziţii având următorul cuprins: "Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna dintre următoarele consecinţe: pierderea unui simt sau organ, încetarea funcţionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihică, sluţirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii consecinţelor prevăzute în alineatul precedent, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.Tentativa faptei prevăzute în alin. 2 se pedepseşte."Dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia sunt următoarele:– art. 22 alin. (1): "Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.";– art. 33 alin. (1): "Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat."Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constata următoarele:Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile art. 182 din Codul penal, prin omisiunea prevederii împăcării părţilor drept cauza de inlaturare a răspunderii penale, încalcă prevederile art. 22 alin. (1), referitoare la dreptul la viaţa şi la integritatea fizica şi psihică ale persoanei, şi ale art. 33 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul la ocrotirea sănătăţii. Aceasta sustinere nu poate fi primită. Curtea retine ca garantarea acestor drepturi ale persoanei se realizează, din punct de vedere penal, prin incriminarea ca infracţiuni a faptelor grave care aduc atingere acestor valori sociale. De aceea, dispoziţiile criticate, cuprinse în secţiunea a II-a a capitolului I, intitulat "Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii", din titlul II al părţii speciale a Codului penal, nu numai că nu contravin, ci reprezintă garanţia juridico-penală a prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.De asemenea, Curtea constata ca în sistemul nostru de drept penal infracţiunea constituie o faptă antisociala, care afectează deci întreaga societate, iar nu o faptă cu caracter exclusiv privat, nici măcar atunci când prin comiterea ei sunt lezate nemijlocit drepturi sau interese private. Din aceasta conceptie decurge atât caracterul public, oficial al acţiunii penale, cat şi caracterul public al pedepsei.Din ratiuni de politica penală legiuitorul admite excepţii de la caracterul oficial al acţiunii penale în cazul unor infracţiuni cu o periculozitate socială redusă, între care şi cele prevăzute de art. 180 şi 181 din Codul penal, arătate de autorul excepţiei, prevăzând posibilitatea ca punerea în mişcare a acţiunii penale să se facă la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar procesul penal sa înceteze prin împăcarea părţilor. Opţiunea legiuitorului în aceste cazuri nu este limitată prin Constituţie. De aceea, susţinerile autorului excepţiei urmează să fie respinse.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 din Codul penal, excepţie ridicată de Senol Menzat în Dosarul nr. 5.132/2001 al Judecătoriei Medgidia.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Vlad Mihai Cercel──────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește