DECIZIE nr. 65 din 11 aprilie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. m) liniuţa întâi şi ale art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a prevederilor art. 3 alin. (1) şi ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. m) liniuţa întâi şi ale art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a prevederilor art. 3 alin. (1) şi ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, excepţie ridicată de Gheorghe Popa şi Gabriela Dogaru în Dosarul nr. 4.006/1999 al Curţii de Apel Pitesti – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30 martie 2000, în prezenta autorului excepţiei Gheorghe Popa şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la aceea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 6 aprilie 2000 şi apoi la 11 aprilie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 29 septembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 4.006/1999, Curtea de Apel Pitesti – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. m) liniuţa întâi şi ale art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a prevederilor art. 3 alin. (1) şi ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, excepţie ridicată de Gheorghe Popa şi Gabriela Dogaru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din notele scrise depuse la dosarul instanţei de judecată, autorii excepţiei susţin ca dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1) din Constituţie.Curtea de Apel Pitesti – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 3 lit. m) liniuţa întâi şi ale art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi cele ale art. 3 alin. (1) şi ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, dispoziţii în temeiul cărora s-au stabilit şi s-au comunicat reclamanţilor obligaţia plăţii taxei de timbru şi aplicării timbrului judiciar, nu încalcă art. 21 alin. (1) din Constituţie.În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece accesul liber la justiţie, reglementat prin dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, nu presupune gratuitatea acestuia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent la dezbateri, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.În cauza de faţa excepţia de neconstituţionalitate vizează, astfel cum rezultă din Încheierea din 29 septembrie 1999 a Curţii de Apel Pitesti – Secţia comercială şi de contencios administrativ, pe de o parte, dispoziţiile art. 3 lit. m) liniuţa întâi şi ale art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar pe de altă parte, prevederile art. 3 alin. (1) şi ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.Dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, criticate ca fiind neconstituţionale, au următorul conţinut:– Art. 3. lit. m) liniuţa întâi: "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxeaza astfel: [……..]m) cereri introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege: … – cererea pentru anularea actului sau, după caz, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, unei adeverinte sau oricărui alt înscris 10.000 lei";– Art. 20 (astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999):"(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului sa achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa de timbru se percepe în valoarea iniţială, fără a se tine seama de reducerea ulterioară. … (3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii. … (4) Dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului iniţial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluţionată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal. … (5) În situaţia în care instanţa judecătorească investită cu soluţionarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare constata ca, în fazele procesuale anterioare, taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin executorii judecătoreşti, potrivit legii." … În ceea ce priveşte prevederile art. 3 alin. (1) şi ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, acestea au următoarea redactare:– Art. 3 alin. (1) (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 123/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 iulie 1997): „Cererile de chemare în judecata, adresate instanţelor judecătoreşti, se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 3.000 lei, în cazul în care se solicita soluţionarea în fond a cauzei, şi în valoare de 1.500 lei, când cererile au ca obiect exercitarea unei cai de atac.”;– Art. 9 alin. (2): "În cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invoca încălcarea, prin prevederile de lege criticate, a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, deşi este adevărat ca potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime", aceasta nu înseamnă totuşi ca accesul la justiţie trebuie să fie considerat gratuit. Art. 21 din Legea fundamentală nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrarii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiţiei.În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 7 din 2 martie 1993, rămasă definitivă prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, ale căror considerente şi soluţii sunt aplicabile şi în cauza de faţa, neexistand motive pentru modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Referitor la instituirea timbrului judiciar, Curtea constata, pentru identitate de ratiune, ca aceasta nu poate avea o alta semnificaţie şi nu poate conduce la alte consecinţe decât cele referitoare la taxa de timbru.Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmează să fie respinsă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. m) liniuţa întâi şi ale art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a prevederilor art. 3 alin. (1) şi ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, excepţie ridicată de Gheorghe Popa şi Gabriela Dogaru în Dosarul nr. 4.006/1999 al Curţii de Apel Pitesti – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 aprilie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește