DECIZIE nr. 649 din 16 decembrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecător Ioan Griga – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală, ridicată de Georgescu Roberto în Dosarul nr. 3.269/1997, aflat pe rolul Tribunalului Municipiului Bucureşti – Secţia a II-a penală.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 11 decembrie 1997, în prezenta inculpatului, a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 16 decembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Tribunalul Municipiului Bucureşti – Secţia a II-a penală, prin Încheierea din 18 iulie 1997, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală, ridicată de Georgescu Roberto.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece încalcă dreptul constituţional la apărare al inculpatului, care, potrivit prevederilor textului criticat, nu poate ataca cu recurs încheierea prin care i s-a respins cererea de revocare a măsurii preventive.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este nefondata. Pe de o parte, arata instanţa, întrucât textul art. 141 din Codul de procedură penală nu prevede posibilitatea de a se declara recurs şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de revocare a măsurii arestării preventive, recursul introdus de inculpat împotriva unei asemenea încheieri este inadmisibil. Pe de altă parte, în opinia instanţei, litigiul nu poate prevedea, în textul menţionat, o cale de atac împotriva acestei măsuri, din două motive;a) luarea în discuţie a unei astfel de măsuri are în vedere faptul ca revocarea măsurilor preventive intervine în situaţiile expres prevăzute la art. 139 din Codul de procedură penală. În faza judecaţii, după respingerea unei astfel de cereri, practic nu mai pot interveni elemente noi de natura celor prevăzute la art. 139 din Codul de procedură penală; … b) Codul de procedură penală cuprinde o serie de prevederi care dau posibilitate inculpatului, în etapa cercetării judecătoreşti şi până la pronunţarea soluţiei pe fond, sa reitereze cererea de revocare şi să solicite ca instanţa să soluţioneze plângerea împotriva măsurilor preventive luate de procuror, în temeiul art. 140^1 din Codul de procedură penală. … În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, având în vedere ca în prezent Codul de procedură penală conţine numeroase prevederi ce fac posibila exercitarea dreptului de apărare, menţionându-se în acest sens dispoziţiile art. 139 alin. 2 din Codul de procedură penală. De asemenea, se arata ca, în vreme ce, potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală, inculpatul are posibilitatea sa declare recurs împotriva încheierii date în prima instanţa, prin care se dispune luarea măsurii arestării preventive, ca astfel instanţa de recurs să poată verifica legalitatea şi temeinicia acestei măsuri, inculpatul, judecat, nu mai poate declara recurs şi în cazul în care instanţa de fond respinge cererea de revocare a arestării formulată de inculpat, întrucât, practic, acesta ar fi al doilea recurs, cu acelaşi obiect, ca şi primul, prin ambele recursuri urmărindu-se înlăturarea măsurii arestării preventive. Legea neingradind pe inculpat sa formuleze cereri de revocare ori de câte ori considera necesară introducerea unor asemenea cereri, declararea a câte unui recurs după fiecare cerere de respingere ar conduce la tergiversarea proceselor în detrimentul rezolvarii problemelor de fond privind aflarea adevărului şi stabilirea vinovatiei sau nevinovăţiei inculpaţilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile inculpatului, concluziile procurorului, dispoziţiile art. 141 din Codul de procedură penală, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocată.Prevederile art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală stabilesc ca: "Încheierea data în prima instanţa, prin care s-a dispus luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive, poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de la pronunţarea pentru cei prezenţi şi de la comunicarea pentru cei lipsa". Se susţine ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale pentru faptul ca, deşi art. 140^1 din Codul de procedură penală recunoaşte existenta unei modalităţi de atacare a ordonanţei de arestare preventivă la o instanţa judecătorească, textul art. 141 din acelaşi cod nu reglementează şi posibilitatea atacarii cu recurs a încheierii prin care aceasta plângere a fost rezolvată, în cazul când instanţa respectiva refuza revocarea măsurii de arestare preventivă, la cererea inculpatului.Inexistenta unei cai de atac în aceasta situaţie este apreciată a fi echivalenta cu încălcarea dreptului la apărare şi cu privirea nejustificată de exerciţiul unei cai de atac.Critica formulată de autorul excepţiei nu este intemeiata. În conceptia legiuitorului, măsurile de preventie au caracter provizoriu şi sunt luate în funcţie de anumite împrejurări concrete, legate de cauza şi de persoana făptuitorului. De aici decurge posibilitatea intervenţiei unor elemente care fac necesară înlocuirea sau încetarea măsurilor preventive. Potrivit art. 139 alin. 1 din Codul de procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuieşte cu o alta măsura preventivă, dacă s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar în alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede că măsura preventivă trebuie revocată din oficiu sau la cerere, atunci când nu mai exista vreun temei care să justifice menţinerea ei. Art. 140 din Codul de procedură penală prevede cazurile în care măsurile preventive încetează de drept, iar în art. 140^1 din acelaşi cod se prevede posibilitatea plângerii împotriva măsurilor preventive luate de procuror.Încălcarea prevederilor art. 128 din Constituţie, privitoare la folosirea căilor de atac, nu poate fi reţinută, deoarece acest drept fundamental se realizează în condiţiile legii, iar restrangerea prin lege a căilor de atac este constituţională, nefiind contrară dispoziţiilor art. 128 din Constituţie. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 3/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 15 iulie 1992. De asemenea, asupra semnificatiei prevederilor art. 128 din Constituţie, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, în sensul că "… este de competenţa exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti", ca "… judecătorul lt; lt;spune dreptul gt; gt; pentru soluţionarea unui litigiu, dar numai în formele şi în condiţiile procedurale instituite de lege", deoarece "… legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, cat şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile instituite de lege".Prin urmare, reglementarea căilor de atac este la latitudinea legiuitorului, cu condiţia, desigur, de a nu se aduce atingeri altor texte constituţionale sau dispoziţii cu valoare obligatorie, incidente în cauza.Cat priveşte prevederile art. 141 alin. 2 din Codul de procedură penală, care stabilesc ca "Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri preventive nu este suspensiv de executare", se constată că nici în încheierea de sesizare şi nici în concluziile inculpatului referitoare la neconstituţionalitatea acestui text nu se indica motivele ce justifica ridicarea excepţiei, nefiind menţionată nici o prevedere constituţională incalcata. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt neconstituţionale numai prevederile care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 144 lit. c) din legea fundamentală şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea se pronunţa asupra prevederii atacate numai în limitele sesizării. În consecinţa, constituie un motiv de respingere a excepţiei neindicarea dispoziţiei constituţionale în raport cu care textul legal atacat este neconstitutional. Controlul din oficiu este inadmisibil cat timp controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu se poate exercita decât la sesizare.În acest sens este şi practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale, asa cum rezultă din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997 şi din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 şi, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată.CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală, ridicată de Georgescu Roberto în Dosarul nr. 3.269/1997 al Tribunalului Municipiului Bucureşti – Secţia a II-a penală.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 16 decembrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește