DECIZIE nr. 647 din 28 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Gilio Giuzepe Roza în Dosarul nr. 9.102/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal se constată prezenţa autorului excepţiei, asistat de avocat Mihai Irimia, şi a părţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic Oana Scrobotă. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată. Susţine, în esenţă, că textul de lege criticat înfrânge principiul legalităţii procesului penal întrucât permite organului de urmărire penală să îşi stabilească în mod aleatoriu şi subiectiv competenţa, în funcţie de fluctuaţia cursului de schimb leu-euro şi de propria alegere a momentului din cadrul urmăririi penale la care să se raporteze determinarea echivalentului în euro al pagubei materiale produse. Se arată în acest sens că, în cauză, Direcţia Naţională Anticorupţie şi-a stabilit propria competenţă de efectuare a urmăririi penale, prin determinarea pretinsului prejudiciu în raport de cursul de schimb valutar leu-euro de la momentul începerii urmăririi penale. În concluzie, arată că nu trebuie permise interpretări ale textelor de lege ce pot afecta persoane aflate în cursul urmăririi penale.Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Depune concluzii scrise în acest sens.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată. Arată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, ci exprimă opţiunea legiuitorului cu privire la criteriile instituite pentru identificarea competenţei organelor de urmărire penală. Fluctuaţia cursului de schimb leu-euro în diverse momente din cursul urmăririi penale este nerelevantă, întrucât prejudiciul penal se apreciază la momentul săvârşirii faptei, astfel încât cursul de schimb la care se stabileşte valoarea acestuia este cel de la data săvârşirii faptei. Critica în sensul că, în practică, se procedează altfel nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 9.102/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, invocată de Gilio Giuzepe Roza în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 13 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 este neconstituţional în măsura în care este înţeles şi aplicat în sensul că Direcţia Naţională Anticorupţie îşi poate stabili competenţa materială de efectuare a urmăririi penale cu privire la o infracţiune de evaziune fiscală, prin determinarea cuantumului prejudiciului în raport de cursul de schimb leu-euro la momentul efectuării urmăririi penale. În opinia autorului excepţiei, această interpretare contravine principiului legalităţii procesului penal, echivalând cu acceptarea posibilităţii ca organul de urmărire penală să aibă dreptul de a-şi stabili competenţa în mod aleatoriu şi subiectiv, în funcţie de fluctuaţia cursului de schimb leu-euro şi de propria alegere a momentului din cadrul urmăririi penale la care să se raporteze determinarea echivalentului în euro al pagubei materiale ce determină competenţa. Totodată, se arată că textul criticat este neconstituţional, întrucât foloseşte moneda euro pentru exprimarea valorii prejudiciului ce determină competenţa materială de efectuare a urmăririi penale, contrar prevederilor constituţionale care stabilesc faptul că moneda naţională este leul. Se conchide în sensul că, în cauză, „urmărirea penală efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie şi trimiterea în judecată a inculpaţilor […] s-a realizat prin înfrângerea dispoziţiilor art. 126 alin. (2), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) şi art. 137 alin. (2) din Constituţia României”.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile criticate sunt norme speciale de competenţă materială prin care se delimitează cu precizie competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie în raport de valoarea pagubei produse prin infracţiune, calculată tot în monedă naţională, astfel că nu se aduce atingere normelor constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia Guvernului, calcularea valorii prejudiciului produs prin infracţiune în funcţie de cursul leu-euro nu este de natură să încalce dispoziţiile constituţionale invocate, ci oferă doar o modalitate eficientă de calcul al valorii pagubei efectiv produse, în funcţie de realităţile economice.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 13 alin. (1^2): "Direcţia Naţională Anticorupţie este competentă să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5, art. 246, 247, 248 şi 248^1 din Codul penal, al infracţiunilor prevăzute la art. 175, 177 şi 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.”Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege, ale art. 131 alin. (2) potrivit cărora Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii, ale art. 132 alin. (1) referitoare la principiul legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic care guvernează activitatea procurorilor şi ale art. 137 alin. (2) referitoare la moneda naţională.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, se constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:Astfel, reglementarea, prin textul de lege criticat, drept criteriu pentru stabilirea competenţei Direcţiei Naţionale Anticorupţie de a efectua urmărirea penală, a valorii pagubei cauzate prin infracţiunea săvârşită, dă expresie cerinţei restrângerii competenţei organismului specializat în combaterea corupţiei la cazurile de mare corupţie, definite prin calitatea făptuitorului şi prin valoarea prejudiciilor. Necesitatea realizării acestei cerinţe este de altfel subliniată chiar în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134 din 29 septembrie 2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 7 octombrie 2005, care a introdus textul de lege criticat în prezenta cauză. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, reglementarea unui astfel de criteriu nu are drept consecinţă stabilirea aleatorie sau subiectivă a competenţei Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ci, dimpotrivă, crearea posibilităţii ca această competenţă să poată fi riguros determinată. Aşa fiind, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic care guvernează activitatea procurorilor şi nici prevederilor constituţionale potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege.Faptul că în reglementarea criteriului valorii materiale a pagubei cauzate se face trimitere la moneda euro vizează acelaşi obiectiv, respectiv asigurarea rigurozităţii şi a continuităţii în soluţionarea cauzelor penale, având în vedere fluctuaţiile monedei naţionale, şi nu încalcă prevederile constituţionale potrivit cărora moneda naţională a României este leul. De altfel, textul de lege criticat foloseşte sintagma "echivalentul în lei a 1.000.000 euro" în deplină concordanţă cu prevederile art. 137 alin. (2) din Legea fundamentală.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia urmărirea penală efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie şi trimiterea în judecată a inculpaţilor s-a realizat prin înfrângerea dispoziţiilor art. 126 alin. (2), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) şi ale art. 137 alin. (2) din Constituţie, aceasta nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Tot astfel, excedează competenţei Curţii Constituţionale cenzurarea eventualei interpretări a textului de lege ce face obiectul excepţiei, în sensul că Direcţia Naţională Anticorupţie îşi poate stabili competenţa materială de efectuare a urmăririi penale cu privire la o infracţiune de evaziune fiscală, prin determinarea cuantumului prejudiciului în raport de cursul de schimb euro-leu la momentul efectuării urmăririi penale. Competenţa de a stabili dacă, în prezenta cauză, prejudiciul a fost corect stabilit, inclusiv sub aspectul momentului la care a fost calculat acesta, revine instanţelor de judecată.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Gilio Giuzepe Roza în Dosarul nr. 9.102/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește