DECIZIE nr. 647 din 10 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Ciocan în Dosarul nr. 2.034/266/2006 al Judecătoriei Negreşti-Oaş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.034/266/2006, Judecătoria Negreşti-Oaş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect partaj bunuri comune.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât impun autorului excepţiei obligaţia de a-şi alege domiciliul în ţară, contrar prevederilor constituţionale şi din normele internaţionale invocate.Judecătoria Negreşti-Oaş opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, preşedintele va putea fixa un termen mai îndelungat. Prin citaţie pârâtul va fi informat că are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformează acestei obligaţii, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii."Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la art. 17 din Constituţie, la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În motivarea excepţiei se susţine că dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale, întrucât îi impun pârâtului obligaţia de a-şi alege domiciliul în ţară, contrar prevederilor constituţionale şi normelor internaţionale invocate.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că motivele invocate nu sunt întemeiate.Textul de lege criticat de autorul excepţiei cuprinde dispoziţii de procedură judiciară pe care legiuitorul este abilitat să le adopte, în condiţiile prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, cu respectarea tuturor normelor şi principiilor consacrate în Legea fundamentală.În acest sens, Curtea reţine că art. 21 din Constituţie prevede accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Dispoziţiile legale atacate răspund tocmai acestei exigenţe, pe de o parte, acordând pârâtului care locuieşte în străinătate un termen mai lung, pentru ca acesta să îşi poată pregăti apărarea, iar pe de altă parte, oferindu-i posibilitatea să îşi aleagă domiciliul în România pentru ca procesul să se poată desfăşura în condiţii normale şi pentru ca reclamantul să fie protejat de exercitarea abuzivă de către pârât a drepturilor procesuale.Absenţa unei reglementări ca aceea care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ar putea genera prelungirea procesului dincolo de limitele rezonabile prescrise de Constituţie sau chiar imposibilitatea desfăşurării procesului, cu încălcarea gravă a dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiţiePentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Ciocan în Dosarul nr. 2.034/266/2006 al Judecătoriei Negreşti-Oaş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește