DECIZIE nr. 645 din 5 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, ale art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, precum şi ale art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, ale art. 70 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Caraiman – S.A. din Buşteni în Dosarul nr. 1.663/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal răspunde partea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin consilier juridic. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent arată că partea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei.Având cuvântul, reprezentantul părţii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicită respingerea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.663/4/2006, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, ale art. 70 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială Caraiman – S.A. din Buşteni.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitatea se susţine că textele de lege criticate încalcă principiul constituţional al garantării dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, instituind o discriminare între debitorii persoane private, în privinţa cărora este aplicabil art. 720^8 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii, spre deosebire de situaţia în care debitor este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în privinţa căruia art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 condiţionează punerea în executare de rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. De asemenea, se susţine că prevederile art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, ale art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, precum şi ale art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002 contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, prin condiţionarea, pe de o parte, a efectuării plăţii debitelor aparţinând instituţiilor publice de voinţa exclusivă a debitorului şi, pe de altă parte, a executării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile de poprirea conturilor deschise la trezoreria statului, aparţinând instituţiei publice debitoare.Pentru aceleaşi considerente, în opinia autorului excepţiei, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din motivarea acesteia, îl constituie prevederile art. 25 alin. (1) şi art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 2 iunie 2005, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 15 septembrie 2006, ale art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, ale art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002.Textele de lege criticate au următorul cuprins:Art. 25 alin. (1) şi art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998:– Art. 25 alin. (1):"(1)Pentru încasarea sumelor în lei şi în valută, rezultate din recuperarea creanţelor înregistrate în evidenţele sale, AVAS are dreptul să utilizeze şi conturi curente deschise la Banca Comercială Română – S.A. atâta timp cât statul este acţionar majoritar la această bancă. Plăţile se vor face integral prin conturi deschise la trezoreria statului.";– Art. 85^1 : "(1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 300 şi ale art. 720^8 alin. 2 din Codul de procedură civilă, apelul şi recursul suspendă de drept executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiile îndreptate împotriva A.V.A.S.(2) Prin derogare de la dispoziţiile art. 365 alin. 3 şi ale art. 367 din Codul de procedură civilă, formularea acţiunii în anulare împotriva hotărârii arbitrale în litigiile prevăzute la alin. (1) suspendă de drept executarea sentinţei arbitrale până la data soluţionării irevocabile a acţiunii în anulare. … (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv." … Art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice:"(1)Instituţiile publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile de pe lângă unele instituţii publice, finanţate integral din venituri proprii, efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului în a căror rază îşi au sediul şi la care au deschise conturile de venituri, cheltuieli şi disponibilităţi.(2)Este interzis instituţiilor publice de a efectua operaţiunile de mai sus prin băncile comerciale.(3)Instituţiile publice au obligaţia de a transmite bugetul aprobat potrivit prevederilor prezentei legi unităţii teritoriale a trezoreriei statului."Art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002:– Art. 1:"Executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.";– Art. 3:"În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituţiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plăţi dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit legii."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi interzicerea îngrădirii prin lege a exercitării acestui drept, art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private, precum şi art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate într-o cauză în care acelaşi autor al excepţiei critica aceleaşi texte invocate şi în prezenta cauză, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare similară.Astfel, prin Decizia nr. 552 din 6 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 29 august 2006, Curtea, respingând excepţia, a statuat că prevederile art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi ale art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002 nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi art. 53 din Legea fundamentală, pentru considerentele acolo reţinute.De asemenea, Curtea constată că problematica limitării, prin acte normative speciale, a executării silite a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse financiare ale instituţiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget cu această destinaţie, a fost supusă de mai multe ori controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în prezenta cauză. În acest sens, prin Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, reţinând că ordonanţa a cărei constituţionalitate este contestată are o evidentă finalitate de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfăşurării activităţii lor în condiţii optime şi, prin aceasta, a îndeplinirii atribuţiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului. De asemenea, Curtea a constatat că ar fi disproporţionat şi inechitabil a recunoaşte creditorilor instituţiilor publice dreptul de a-şi valorifica creanţele în condiţiile dreptului comun, cu consecinţa perturbării grave a activităţii ce constituie însăşi raţiunea de a fi a unor astfel de instituţii.Curtea a mai reţinut prin aceeaşi decizie că, deşi prin dispoziţiile legale criticate se instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse băneşti ale instituţiilor publice, ci numai asupra celor alocate de la buget în acest scop, executarea silită a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice nu este împiedicată, de vreme ce, potrivit art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, se instituie obligaţia ordonatorilor de credite de a lua toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.De altfel, Curtea a evocat faptul că o asemenea măsură de protecţie a debitorului nu este singulară în legislaţia execuţională, fiind amintit în acest sens art. 406 din Codul de procedură civilă, prin care se prevede exceptarea de la urmărirea silită a unor anumite bunuri ale debitorului şi ale familiei acestuia. Or, instituirea de restricţii, impuse de raţiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului nu înseamnă negarea posibilităţii acestuia de a şi-l realiza, tot aşa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei acţiuni sau pentru exercitarea căilor de atac nu semnifică restrângerea accesului liber la justiţie. Atâta vreme cât prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin care se garantează creanţele asupra statului, nu precizează că realizarea creanţelor presupune executarea lor de îndată, atunci condiţiile instituite în această materie prin ordonanţă, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Constituţiei. Ele urmăresc găsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor, cu respectarea exigenţelor impuse de constituirea şi executarea bugetului, astfel încât nu fac decât să dea expresie obligaţiei constituţionale a garantării obligaţiilor asupra statului.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei Curţii, soluţiile şi considerentele deciziilor pronunţate îşi menţin valabilitatea.În prezenta cauză autorul excepţiei susţine şi neconstituţionalitatea art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, deoarece, în opinia sa, acesta instituie o discriminare între debitorii persoane private, pe de o parte, şi AVAS, pe de altă parte, în privinţa executării silite a hotărârilor judecătoreşti.Referitor la aceste susţineri Curtea constată că textul de lege criticat reprezintă o normă de protecţie de interes general, prin care legiuitorul a urmărit să evite situaţia în care, pe calea executării silite, instituţia publică ar fi lipsită de resursele financiare necesare derulării activităţii sale de interes public, în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "(1)Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale (…) instituţiilor publice sunt reglementate prin lege".Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, ale art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea privind finanţele publice nr. 500/2002, precum şi ale art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Societatea comercială Caraiman S.A. din Buşteni în Dosarul nr. 1.663/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește