DECIZIE nr. 644 din 29 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania” – S.A. din Braşov în Dosarul nr. 180/COM/2005 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 586 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" – S.A. din Braşov în Dosarul nr. 335/COM/2005 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor ridicate.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 586 D/2005 la Dosarul nr. 585 D/2005, care este primul înregistrat.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul acesteia critică modul în care instanţa de judecată a aplicat legea, ceea ce nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 9 iunie 2005, pronunţate în dosarele nr. 180/COM/2005 şi nr. 335/COM/2005, Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania” – S.A. din Braşov în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor împotriva sentinţelor prin care s-au respins cererile de suspendare a executării unor hotărâri ale adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia critică interpretarea dată de Curtea de Apel Constanţa şi modul de aplicare a art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, susţinând că acest text este neconstituţional pentru că încalcă dispoziţiile art. 21 şi 129 din Constituţia României, precum şi dreptul de a avea acces la o singură cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti, fiind astfel limitat accesul societăţii la actul de justiţie la toate nivelurile şi căile de atac, prevăzute în mod nediscriminatoriu şi egal pentru toate părţile dintr-un litigiu.De asemenea, autorul excepţiei susţine că art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, potrivit opiniei instanţei de recurs, permite doar unei părţi aflate în litigiu de a ataca hotărârea pronunţată de către instanţa de judecată, iar celeilalte părţi îi refuză acest drept, deşi atât reclamantul, cât şi pârâtul au aceleaşi drepturi procesuale, iar reglementările de drept comun în materia ordonanţei preşedinţiale, art. 581-582 din Codul de procedură civilă, permit tuturor părţilor aflate în litigiu a ataca cu recurs ordonanţa pronunţată de instanţa de fond (art. 582 alin. 1 din Codul de procedură civilă), indiferent dacă prin aceasta se admite sau se respinge acţiunea introductivă.Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat este constituţional, deoarece "în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, în cadrul căreia se poate solicita suspendarea executării hotărârii adunării generale, legiuitorul a înţeles să prevadă, ca particularitate, posibilitatea atacării cu recurs doar în situaţia în care s-a admis suspendarea executării hotărârii adunării generale a acţionarilor, considerând situaţia aceasta ca fiind cea mai posibil de vătămat părţile în drepturile şi interesele lor".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul cuprins: „Împotriva ordonanţei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.”Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (2), privind accesul liber la justiţie, şi ale art. 129, privind folosirea căilor de atac, din Constituţie. De asemenea, din motivarea excepţiei rezultă că este invocată şi încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, deşi acest text nu este indicat în mod expres.Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine că aceasta este nefondată.Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, în legătură cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, că Legea fundamentală lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecată şi a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, cu condiţia să nu fie încălcate dispoziţiile constituţionale privind drepturile omului.De asemenea, Curtea a stabilit în mod constant, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că, în sensul Constituţiei, principiul egalităţii nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferenţă de tratament juridic în cazul unor situaţii diferite.Dimpotrivă, aplicarea unor tratamente juridice diferite pentru situaţii deosebite, când acestea se justifică în mod raţional şi obiectiv, este în acord cu principiul constituţional al egalităţii şi nediscriminării. Or, Curtea reţine că în cauză este normal ca legea să prevadă dreptul la recurs numai împotriva ordonanţei prin care se dispune suspendarea executării hotărârii luate de adunarea generală a acţionarilor, întrucât aceasta creează o situaţie care se abate de la regula caracterului obligatoriu al hotărârilor luate de adunarea generală, înscrisă în alin. (1) al art. 132 din Legea nr. 31/1990.În acelaşi timp, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit, cu valoare de principiu, că restrângerea prin lege a posibilităţii exercitării căilor de atac, ordinare sau extraordinare, în materie civilă, este constituţională, nefiind contrară art. 128 din Constituţie (devenit art. 129 după revizuirea acesteia). Astfel, prin Decizia nr. 3 din 30 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 15 iulie 1992, s-a statuat că „atât în sistemul nostru procedural, cât şi în alte ţări, legea exclude folosirea unor căi de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită modicităţii obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecţie a unor interese sociale, fie pentru că natura cauzei impune o rezolvare promptă şi definitivă”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania” – S.A. din Braşov în dosarele nr. 180/COM/2005 şi nr. 335/COM/2005 ale Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește