DECIZIE nr. 641 din 10 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia Miu – prim-magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ionel Găgeanu şi Elena-Rodica Găgeanu în Dosarul nr. 293/59/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal răspunde avocatul Lucia Mureşan, pentru autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând Curţii ca, interpretând textul de lege criticat, să constate că acesta încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) şi (4) din Constituţie; depune la dosar note scrise.Reprezentantul Ministerului Public, luând cuvântul, solicită respingerea excepţiei.CURTEA ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 293/59/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ionel Găgeanu şi Elena-Rodica Găgeanu într-o cauză având ca obiect o contestaţie împotriva unei decizii de respingere a notificării formulate în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie, deoarece persoanele care au fost acţionare la o persoană juridică proprietară a unor imobile sunt îndreptăţite să beneficieze de măsuri reparatorii numai în echivalent, deşi bunurile există în materialitatea lor, fiind comod partajabile în natură. Textul criticat contravine şi dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată întrucât autorii acesteia solicită Curţii Constituţionale modificarea dispoziţiei legale, deşi activitatea de legiferare este atributul exclusiv al legiuitorului.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât cererea de a se constată că reglementarea este insuficientă nu constituie un veritabil motiv de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA ,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, susţinerea părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul cuprins:"Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în următoarele cazuri:a) persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate, precum şi dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Cu ocazia dezbaterii excepţiei, autorii acesteia, prin reprezentant, au cerut ca textul criticat să fie examinat şi în raport de dispoziţiile alin. (4) al art. 44 din Constituţie. Această cerere nu respectă dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”. Conform dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, „Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor […]”. Rezultă, chiar din norma constituţională, că motivarea excepţiei cu indicarea prevederilor constituţionale încălcate prin textul de lege criticat, precum şi a substanţei contrarietăţii trebuie făcută anterior sesizării Curţii, şi anume în momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată. Curtea Constituţională este competentă să se pronunţe numai în limitele sesizării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.Textul criticat face parte din actele normative prin care s-a legiferat în domeniul măsurilor reparatorii ce se acordă foştilor proprietari ai imobilelor care au trecut abuziv în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989; prin acest text s-a stabilit că acţionarii la persoane juridice proprietare ale imobilelor trecute în mod abuziv în proprietatea statului au dreptul la despăgubiri prin echivalent. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie s-a statuat că cei îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii nu sunt proprietari, ci au doar vocaţia de a deveni proprietari, astfel încât dispoziţiile legale care reglementează modul de acordare a măsurilor reparatorii nu pot să încalce dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate, întrucât dreptul de proprietate al celor îndreptăţiţi este inexistent. Problema garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate se pune numai după constituirea şi reconstituirea dreptului de proprietate. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în care a statuat că dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul sau de a primi despăgubiri se naşte în viitor, prin aplicarea prevederilor legii care îi reconstituie aceste drepturi, de exemplu, Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995.Curtea Constituţională constată că, pentru aceleaşi considerente, dispoziţiile criticate nu sunt contrare nici prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.De asemenea, Curtea constată că este nefondată şi critica potrivit căreia prevederile legale contravin şi dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece legiuitorul este îndreptăţit ca pentru situaţii deosebite să aplice un tratament juridic diferit. Astfel, legiuitorul poate opta ca, pentru raţiuni de interes general, să acorde persoanelor îndreptăţite măsuri reparatorii prin restituirea în natură a imobilelor, dacă acestea au avut un drept de proprietate asupra lor sau să acorde despăgubiri persoanelor îndreptăţite care erau acţionari la persoane juridice proprietare ale unor imobile. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, astfel încât, dimpotrivă, pentru situaţii diferite, justificate obiectiv şi raţional, trebuie să corespundă un tratament juridic diferit. De exemplu, Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ionel Găgeanu şi Elena-Rodica Găgeanu în Dosarul nr. 293/59/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește