DECIZIE nr. 640 din 3 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193, art. 205 şi art. 206 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193, 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Constantina Belea şi Jana Păun în Dosarul nr. 11.496/2005 al Judecătoriei Craiova.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în ceea ce priveşte art. 193 din Codul penal, şi ca devenită inadmisibilă, în ceea ce priveşte art. 205 şi art. 206 din Codul penal, arătând că aceste din urmă texte de lege au fost abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 11.496/2005, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193, art. 205 şi art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Constantina Belea şi Jana Păun în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 193 din Codul penal sunt neconstituţionale, întrucât fapta săvârşită în speţă nu prezintă pericol social, "atâta timp cât nu este vorba de o ameninţare reală, directă şi iminentă, pretinsa parte vătămată neavând gospodărie, iar proprietara gospodăriei nefăcând plângere în acest sens". Referitor la art. 205 şi art. 206 din Codul penal, se susţine că încalcă libertatea de exprimare. Se arată, de asemenea, că faptele incriminate de aceste din urmă texte de lege nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, motiv pentru care s-a adoptat un proiect de lege care dezincriminează atât insulta, cât şi calomnia.Judecătoria Craiova nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată în cauză.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal a devenit inadmisibilă, ca urmare a abrogării exprese a celor două texte de lege prin dispoziţiile Legii nr. 278/2006. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193 din Codul penal, consideră că este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile din Codul penal cuprinse în art. 193 referitoare la infracţiunea de ameninţare, în art. 205 privind infracţiunea de insultă şi în art. 206 privind infracţiunea de calomnie.Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertăţii de exprimare, precum şi cele ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind libertatea de exprimare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:I. În ceea ce priveşte art. 193 din Codul penal, care reglementează infracţiunea de ameninţare, criticile formulate nu pun în discuţie probleme de constituţionalitate, ci de interpretare şi de aplicare a textului de lege în raport cu situaţia de fapt dedusă judecăţii. Astfel, autoarele excepţiei susţin că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât fapta săvârşită nu prezintă pericol social. Or, aprecierea faptului dacă, în speţă, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare este de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „[…] se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată […].”II. Referitor la dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal, privind infracţiunile de insultă, respectiv de calomnie, se constată că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, aceste prevederi legale au fost abrogate expres prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006. Aşa fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare […]”, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193 din Codul penal, excepţie ridicată de Constantina Belea şi Jana Păun în Dosarul nr. 11.496/2005 al Judecătoriei Craiova.II. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de aceleaşi autoare în aceleaşi dosare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește