DECIZIE nr. 640 din 29 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic şi ale art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic şi ale art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, excepţie ridicată de Gheorghe Siminel Haica şi Răzvan Ilie Miu în Dosarul nr. 601/P/2005 al Tribunalului Argeş – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie. Totodată, arată că în speţă se pune problema succesiunii normelor juridice în timp, aceasta intrând însă în competenţa de soluţionare a instanţei care judecă fondul cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 601/P/2005, Tribunalul Argeş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic şi ale art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, ridicată de Gheorghe Siminel Haica şi Răzvan Ilie Miu, inculpaţi în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că textele de lege criticate sunt "cvasiidentice", ceea ce este de natură să "creeze confuzie" cu privire la regimul juridic aplicabil unor fapte penale similare. De asemenea, se susţine că art. 97 din Legea nr. 26/1996 şi art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 „se referă la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, drept criteriu valoric pentru stabilirea pagubei”, în timp ce art. 32^2 din aceeaşi ordonanţă [text care nu mai apare în republicările ulterioare ale ordonanţei], introdus prin Legea nr. 141/1999 privind aprobarea acesteia, utilizează „un alt criteriu, şi anume volumul masei lemnoase extrase”. Autorii excepţiei concluzionează că „existenţa acestor două criterii, din care magistratul-judecător poate alege în mod aleatoriu pe cel pe care-l doreşte, este de natură să încalce dreptul la apărare al persoanei aduse în faţa judecăţii”.Tribunalul Argeş – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât cele două texte "nu aduc atingere dreptului la apărare garantat de Constituţie", ci "incriminează două infracţiuni silvice şi nicidecum una şi aceeaşi faptă, […] legiuitorul simţind nevoia ca prin cel de al doilea text să incrimineze şi tăierea sau scoaterea de arbori de către deţinători".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 26/1996 şi ale art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, cu modificările ulterioare, şi ale art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins:– Art. 97 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic: „Tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.Dacă fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.Maximul pedepselor prevăzute la alin. 1-3 se majorează cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:a) de două sau mai multe persoane împreună; … b) de o persoană având asupra sa o armă sau substanţe chimice periculoase; … c) în timpul nopţii; … d) în arii forestiere protejate. … Tentativa se pedepseşte.";– Art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional: „(1) Tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deţinători sau de către oricare altă persoană, dacă valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.(2) Dacă valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor tăiaţi, distruşi sau scoşi din rădăcină este de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. … (3) Când valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor tăiaţi, distruşi ori scoşi din rădăcină este de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. … (4) Maximul pedepselor prevăzute la alin. (1)-(3) se majorează cu 3 ani în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări: … a) de două sau mai multe persoane împreună; … b) de o persoană având asupra sa o armă sau substanţe chimice periculoase; … c) în timpul nopţii; … d) în arii forestiere protejate. … (5) Tentativa se pedepseşte." … Aceste dispoziţii sunt considerate de autorii excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 24 din Legea fundamentală privind Dreptul la apărare.Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine următoarele:În esenţă, critica de neconstituţionalitate constă în susţinerea că dreptul de apărare al persoanei supuse judecăţii este încălcat prin existenţa a două texte cvasiidentice de natură să creeze confuzie în rândul celor chemaţi să aplice legea, care utilizează criterii diferite în raport cu care se stabileşte valoarea pagubei de către judecător.Din analiza celor două texte de lege criticate, Curtea observă că acestea nu sunt identice. Dimpotrivă, între ele există deosebiri în ceea ce priveşte subiectul infracţiunii, ca şi în ceea ce priveşte latura obiectivă, în sensul că art. 32 din ordonanţă precizează că subiectul infracţiunii poate fi şi proprietarul sau alt deţinător al terenului, iar modalitatea de săvârşire a infracţiunii poate consta şi în distrugere.În ceea ce priveşte pretinsa deosebire a celor două texte sub raportul criteriilor folosite pentru stabilirea valorii pagubei, Curtea constată că afirmaţia autorilor excepţiei este, de asemenea, nefondată. Atât dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, cât şi cele ale art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, în redactarea actuală, utilizează acelaşi criteriu, şi anume „preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior”, multiplicat cu 5 în cazul infracţiunii în forma simplă ori multiplicat cu 20 sau cu 50 în formele agravante ale infracţiunii.Aşa fiind, autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă în mod eronat consacrarea prin art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 a criteriului „volumului masei lemnoase extrase de peste 5 mc”, introdus prin Legea nr. 141/1999 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999, criteriu abrogat ulterior prin Legea nr. 75/2002 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2002.Curtea reţine că în forma în vigoare a textului art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 nu mai există deosebiri faţă de art. 97 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, sub raportul criteriului utilizat pentru stabilirea valorii pagubei produse prin infracţiune.De altfel, Curtea observă că, chiar dacă susţinerea autorilor excepţiei ar fi întemeiată sub raportul unor deficienţe de coordonare legislativă în cazul celor două texte criticate, această problemă nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, ci este de competenţa exclusivă a autorităţii legiuitoare.În ceea ce priveşte susţinerea că textele criticate încalcă dreptul la apărare, Curtea apreciază că, prin conţinutul lor, dispoziţiile respective nu au nici un fel de incidenţă asupra acestui drept fundamental, neştirbind cu nimic garantarea dreptului la apărare şi a dreptului părţilor de a fi asistate de un avocat ales sau numit din oficiu.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic şi ale art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, excepţie ridicată de Gheorghe Siminel Haica şi Răzvan Ilie Miu în Dosarul nr. 601/P/2005 al Tribunalului Argeş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește