DECIZIE nr. 640 din 28 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 10.325/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care înţelege ca în susţinerea acesteia să facă o serie de consideraţii personale cu privire la persoana preşedintelui Curţii Constituţionale. Ţinând cont de conţinutul susţinerilor autorului excepţiei şi de prevederile art. 53 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, coroborate cu cele ale art. 122 alin. 1 din Codul de procedură civilă, preşedintele îi retrage cuvântul şi îl acordă reprezentantului Ministerului Public. Acesta din urmă pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.325/300/2007, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Leon Nica într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare silită.În motivarea excepţiei autorul acesteia arată că textele legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât condiţionează accesul liber la justiţie de plată taxei de timbru şi de timbru judiciar. Mai mult, se susţine că dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei devin lipsite de conţinut din moment ce cererile netimbrate de chemare în judecată sunt anulate. De asemenea, se arată că textele criticate sunt discriminatorii pentru că persoanele vătămate, fiind obligate la plata taxelor menţionate, îşi pierd dreptul de a le fi apărate drepturile, averea şi de a le fi recunoscute libertăţile sau reparate pretenţiile legitime.Autorul excepţiei mai apreciază că, prin impunerea obligaţiei de plată a acestor taxe, instanţele judecătoreşti devin simpli prestatori de servicii, îndepărtându-se de statutul lor de autorităţi publice. Într-un atare context, apărarea drepturilor şi a intereselor legitime devine un privilegiu.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât obligativitatea plăţii taxelor judiciare de timbru la valoare în cadrul unor proceduri judiciare incumbă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale contestate care îşi valorifică drepturile lor patrimoniale. Se mai arată că textele criticate sunt în concordanţă cu prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât plata taxelor judiciare de timbru nu este o condiţie pentru exercitarea acţiunii civile. Totodată, o asemenea obligaţie este o expresie a dispoziţiilor art. 56 din Constituţie. Se apreciază că celelalte dispoziţii constituţionale invocate în susţinerea excepţiei nu sunt incidente în cauză.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, al art. 1 alin. (2), al art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care au următorul cuprins:– Art. 2 din Legea nr. 146/1997: „(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: […](2) În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestată."; … – Art. 20 din Legea nr. 146/1997: „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară. … (3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii." … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind caracterul de stat de drept al României şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de discriminare, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară, ale art. 56 privind contribuţiile financiare, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 82 privind validarea mandatului de Preşedinte şi depunerea jurământului, ale art. 102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, ale art. 108 alin. (1) şi (2) privind actele Guvernului, ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă, ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind economia, ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea şi ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi. Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că, prin numeroase decizii, s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 în raport cu critici similare de neconstituţionalitate. În acest sens, cu titlu exemplificativ, se reţin Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009, Decizia nr. 421 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008, Decizia nr. 354 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august 2005, Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 10 ianuarie 2005, Decizia nr. 499 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2005, Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, şi Decizia nr. 245 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 29 martie 2001.În aceste decizii Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie.Având în vedere considerentele expuse, rezultă că dispoziţiile legale criticate respectă exigenţele prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi art. 56 din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Totodată, Curtea reţine că invocarea în susţinerea excepţiei a textelor constituţionale ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 82 privind validarea mandatului de Preşedinte şi depunerea jurământului, ale art. 102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, ale art. 108 alin. (1) şi (2) privind actele Guvernului, ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă, ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind economia, ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea şi ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi nu are incidenţă în cauză.Având în vedere cele de mai sus, Curtea respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 10.325/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește