DECIZIE nr. 64 din 3 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Bracon în Dosarul nr. 1.389/2004 al Judecătoriei Hârlău.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece nu se poate susţine că se aduce atingere liberului acces la justiţie, întrucât, indiferent de soluţia pronunţată în cauză, partea interesată are posibilitatea de a contesta actele emise de procuror în faza de urmărire penală, uzând atât de dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, cât şi de celelalte drepturi procesuale prevăzute de acelaşi cod în faza de cercetare judecătorească.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.389/2004, Judecătoria Hârlău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Ioan Bracon în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva măsurilor luate de procuror.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 53 din Codul de procedură penală nu prevede nici o cale de atac împotriva ordonanţei de soluţionare a cererii de recuzare. Dacă în cadrul procedurii de soluţionare a unei cereri de recuzare în cursul judecăţii este prevăzută calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea (art. 52 alin. 7 a fost însă abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004), în situaţia soluţionării unei cereri de recuzare a procurorului sau a parchetului, art. 278^1 din Codul de procedură penală nu prevede nici o posibilitate pentru persoana interesată de a se adresa justiţiei pentru apărarea intereselor sale legitime.Judecătoria Hârlău opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece prevederile art. 53 din Codul de procedură penală contravin art. 21 din Constituţie, referitoare la liberul acces la justiţie, întrucât, în actuala reglementare a Codului de procedură penală, petentul nemulţumit de soluţia dată cu privire la cererea de recuzare a tuturor procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău nu are posibilitatea de a ataca această soluţie în faţa unei instanţe judecătoreşti.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate, referitoare la procedura de soluţionare a declaraţiilor de abţinere sau a cererilor de recuzare în cursul urmăririi penale, sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale şi convenţiile internaţionale privitoare la drepturile omului. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, astfel încât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, cum sunt cele referitoare la abţinere şi recuzare, precum şi modalităţi diferite de exercitare a drepturilor procesuale.De asemenea, potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Rezultă, aşadar, că, potrivit Legii fundamentale, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, fiind reglementată în conformitate cu prevederile constituţionale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin prevederile legale supuse controlului se instituie o procedură specială de soluţionare a cererii de recuzare în cursul urmăririi penale, care nu aduce atingere intereselor părţilor, ci, dimpotrivă, contribuie la evitarea unor tergiversări în soluţionarea cauzei, rezolvându-se un incident procesual, iar nu fondul litigiului. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 135/2001.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 53 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "În cursul urmăririi penale, asupra abţinerii sau recuzării persoanei care efectuează cercetarea penală ori a procurorului se pronunţă procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior.Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectuează cercetarea penală se adresează fie acestei persoane, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresată persoanei care efectuează cercetarea penală, aceasta este obligată să o înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul cercetării penale.Procurorul este obligat să soluţioneze cererea în cel mult 3 zile, printr-o ordonanţă.Cererea de recuzare care priveşte pe procuror se soluţionează în acelaşi termen şi în aceleaşi condiţii de procurorul ierarhic superior.Abţinerea se soluţionează potrivit dispoziţiilor din alin. 3 şi 4, care se aplică în mod corespunzător."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul oricărei persoane de a se adresa neîngrădit justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Codul de procedură penală reglementează procedura recuzării persoanelor care efectuează cercetarea penală ori a procurorului. Această procedură a fost instituită pentru a asigura imparţialitatea procesului penal în faza de urmărire penală şi pentru a proteja organele de urmărire penală şi Ministerul Public de suspiciunile de abuz şi de părtinire.Reglementarea a fost concepută totodată cu grija de a nu facilita tergiversarea procesului sau, prin exercitarea abuzivă a dreptului de recuzare, blocarea activităţii organelor judiciare, cu consecinţe inacceptabile pentru apărarea ordinii de drept şi a drepturilor şi intereselor societăţii.În cauză nu poate fi primită susţinerea autorului excepţiei, în sensul că, întrucât legea nu prevede o cale de atac în justiţie împotriva ordonanţei de respingere a cererii de recuzare – în speţă erau recuzaţi toţi procurorii unui parchet -, se încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, dat fiind că nu intră în competenţa Curţii Constituţionale să cenzureze omisiunile de reglementare, ci numai conformitatea dispoziţiilor legale în vigoare cu normele şi principiile Constituţiei.Pe de altă parte, dispoziţiile legale atacate nu îl împiedică pe autorul excepţiei să-şi apere în justiţie drepturile şi interesele în legătură cu obiectul cauzei în care este cercetat, el având posibilitatea să se apere în faţa instanţei de judecată a procesului – dacă s-a emis rechizitoriul – sau prin plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată – în cazul în care dosarul a fost soluţionat de către procuror în acest sens.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Bracon în Dosarul nr. 1.389/2004 al Judecătoriei Hârlău.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește