DECIZIE nr. 64 din 25 ianuarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Hua Xiaobin în Dosarul nr. 6.311/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză, desemnat în vederea asigurării traducerii pe parcursul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.088D/2006, nr. 2.135D/2006, nr. 2.179D/2006, nr. 2.218D/2006 şi nr. 2.281D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Li Youying, Huang Yihua şi Li Luyong în dosarele nr. 9.198/302/2006, nr. 12.472/302/2006 şi, respectiv, nr. 7.108/302/2006 (7.064/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi de Wang Lumei, Xu Yian şi Wang Jian Wu în dosarele nr. 2.712/4/2004 şi nr. 2.383/302/2005 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspund autorii excepţiei Wang Lumei, Li Youying, Huang Yihua şi Li Luyong, constatându-se lipsa celorlalţi autori şi a părţii Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii că în toate aceste dosare partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Autorii prezenţi şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 2.088D/2006, nr. 2.135D/2006, nr. 2.179D/2006, nr. 2.218D/2006 şi nr. 2.281D/2006 la Dosarul nr. 2.043D/2006, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor.Autorii prezenţi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru motivele dezvoltate în notele scrise aflate la dosarele cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public precizează că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, dar că soluţia legislativă conţinută de textul art. 5 din ordonanţă a fost preluată de noua reglementare, la art. 26. Menţionează că asupra prevederilor acestei ultime dispoziţii de lege Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 702 din 19 octombrie 2006, soluţia şi considerentele acesteia păstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 31 iulie 2006, 6 octombrie 2006, 23 octombrie 2006 şi 29 august 2006, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarele nr. 6.311/302/2006, nr. 9.198/302/2006, nr. 12.472/302/2006 şi nr. 7.108/302/2006 (7.064/2005), şi prin încheierile din 31 august 2006 şi 7 septembrie 2006, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 2.712/4/2004 şi nr. 2.383/302/2005, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicată de Hua Xiaobin, Li Youying, Huang Yihua, Li Luyong, Wang Lumei, Xu Yian şi Wang Jian Wu în cauze în materia acordării statutului de refugiat.În motivarea excepţiei, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Consideră că redactarea art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este imprecisă în ceea ce priveşte protejarea dreptului la viaţa de familie, permiţând o interpretare arbitrară a condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare pentru acest motiv.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţiile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.Guvernul, în punctele de vedere exprimate în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.043D/2006 şi nr. 2.088D/2006, consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului precizează că, urmare a abrogării Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 26, dispoziţiile criticate fiind preluate, de principiu, în cuprinsul articolului amintit.Cu privire la dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006, apreciază că sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, şi anume la data de 16 august 2006, a intrat în vigoare Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Potrivit art. 152 alin. (2) din legea menţionată, la aceeaşi dată a fost abrogată Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România.Prevederile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, criticate de autorii excepţiilor, au fost preluate, în esenţă, de art. 26 din Legea nr. 122/2006, care instituie o formă de protecţie a străinilor şi apatrizilor, denumită protecţie subsidiară.Prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea Constituţională a statuat că, în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării.Având în vedere cele statuate de Curte în decizia amintită şi identitatea de principiu dintre dispoziţiile menţionate din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 şi din Legea nr. 122/2006, Curtea va lua în discuţie, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au următorul cuprins:"ARTICOLUL 26Protecţia subsidiară(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări. … (2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: … 1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacă solicitantul face parte din populaţia civilă."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, precum şi prevederilor art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 702 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia ca neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele care au stat la baza pronunţării acelei decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Hua Xiaobin, Li Youying, Huang Yihua, Li Luyong în dosarele nr. 6.311/302/2006, nr. 9.198/302/2006, nr. 12.472/302/2006 şi nr. 7.108/302/2006 (7.604/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi de Wang Lumei, Xu Yian şi Wang Jian Wu în dosarele nr. 2.712/4/2004 şi nr. 2.383/302/2005 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește