DECIZIE nr. 64 din 11 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 1.081/Com/2002 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 4 februarie 2003 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 11 februarie 2003.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 4 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.081/Com/2002, Tribunalul Galaţi – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată din oficiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a susţinut încălcarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, considerând ca "interzicerea efectuării altor operaţiuni de vamuire, până la achitarea taxei vamale, în situaţia în care exista o datorie vamală pentru o alta operaţiune de vamuire generata de un alt raport juridic de import-export decât cel pentru care se dispune interzicerea, este neconstitutionala". Totodată, instanţa apreciază ca dispoziţiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 „ingradesc dreptul de proprietate protejat prin art. 41 din Constituţie, întrucât contestatorului i se interzice dreptul de a folosi bunul pe teritoriul României”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În argumentarea acestui punct de vedere Guvernul susţine ca "nu se poate spune ca exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi ale contestatoarei a fost restrâns prin măsura luată de organul vamal competent care, în condiţiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997, i-a interzis acesteia să efectueze alte operaţii de vamuire, atâta timp cat unele datorii vamale anterioare nu au fost achitate”.Subliniind ca aspectul semnalat prin excepţia ridicată este "de natura sanctionatorie", Guvernul arata ca "aplicarea de măsuri sanctionatorii pentru încălcarea legii nu este interzisă de Constituţie".Conform opiniei Guvernului, nu este intemeiata aprecierea instanţei ca restrangerea exerciţiului unor drepturi prevăzute de Constituţie s-a realizat ca urmare a interzicerii de a intră în alt raport juridic fără nici o legătură cu cel iniţial. Într-o asemenea situaţie, Guvernul subliniaza ca ne aflam în prezenta unor obligaţii faţă de aceeaşi autoritate publică, cea vamală, şi în sfera unor obligaţii către bugetul statului, iar statul, conform art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, trebuie să asigure "protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară".Avocatul Poporului, insusindu-şi, în esenta, motivarea instanţei de judecată, apreciază ca dispoziţia legală criticata este neconstitutionala.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141 din 24 iulie 1997 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, care au următorul conţinut: „Când controlul vamal ulterior constata ca s-au încălcat reglementările vamale aplicate, datorită unor date cuprinse în declaraţia vamală, autoritatea vamală, după determinarea taxelor vamale cuvenite, ia măsuri de încasare, respectiv de restituire a acestora. Diferenţele în minus se comunică titularului operaţiunii comerciale şi urmează a fi achitate în termen de 7 zile de la data comunicării. Neplata diferenţei datorate de titularul operaţiunii comerciale în acest termen atrage suportarea de dobânzi aferente acestei diferenţe, în cuantumul stabilit prin lege, precum şi interzicerea efectuării altor operaţiuni de vamuire, până la achitarea datoriei vamale.” Legea nr. 141/1997 a fost modificată prin art. 167 din Ordonanţa Guvernului nr. 61 din 29 august 2002 privind colectarea creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002, în sensul că a fost înlocuită noţiunea de „majorări de întârziere” cu noţiunea de „dobânzi”.Critica de neconstituţionalitate, formulată de instanţa de judecată din oficiu, are în vedere încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 41 privind protecţia proprietăţii private. Se susţine, în esenta, ca textul criticat restrânge nejustificat dreptul debitorului de a intră în alte raporturi juridice şi i se interzice dreptul de a folosi bunul pe teritoriul României.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.Susţinerea potrivit căreia art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 ar institui o restrangere a exercitării unor drepturi în sensul dispoziţiilor art. 49 din Constituţie nu poate fi primită. Curtea retine ca, prin dispoziţiile art. 49 din Constituţie, restrangerea se referă la exerciţiul drepturilor şi libertăţilor constituţionale, iar nu la alte drepturi, cum ar fi cazul prevăzut de textul criticat care interzice efectuarea „altor operaţiuni de vamuire, până la achitarea datoriei vamale”.În legătură cu critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997, cu raportare la prevederile art. 41 din Constituţie privind protecţia proprietăţii private, Curtea constata, de asemenea, ca aceasta este nefondata. Dispoziţiile legale criticate interzic efectuarea altor operaţiuni de vamuire, până la achitarea datoriei vamale, fără a leza dreptul de proprietate al persoanei în cauza asupra bunurilor sale.De altfel, în jurisprudenta Curţii Constituţionale s-a reţinut ca, "în legătură cu atributele dreptului de proprietate, din analiza dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie rezultă ca pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privinta obiectului dreptului, fie în privinta unor atribute ale dreptului pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale […]". (În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 147 din 29 mai 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998.)Curtea retine ca obligaţia înscrisă în textul criticat este conformă cu art. 53 din Constituţie, care instituie obligaţia cetăţenilor de a contribui, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, precum şi cu art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, care obliga statul să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 1.081/Com/2002 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește