DECIZIE nr. 639 din 29 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Iosif Jager în Dosarul nr. 37.674/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 600 D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Iosif Jager în Dosarul nr. 434/302/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 351 D/2008 şi nr. 600 D/2008, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 600D/2008 la Dosarul nr. 351 D/2008, care a fost primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin Încheierea din 25 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 37.674/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Iosif Jager.Prin Încheierea din 3 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 434/302/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată, de asemenea, de Iosif Jager.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în ambele dosare conexate, se susţine, în esenţă, că, faţă de normele privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, atât din sistemul constituţional dinainte de 1991, cât şi din sistemul constituţional actual, aplicarea termenului de 3 ani, prevăzut de dispoziţiile legale criticate, începând cu data de 1 ianuarie 1990, nu reprezintă o îndeplinire întocmai şi cu bună credinţă a obligaţiei statului român de a nu îl lipsi pe autorul excepţiei în mod arbitrar de proprietatea sa, având în vedere că acesta putea să-şi valorifice dreptul "numai din momentul chemării titlurilor de plată, caz în care termenul de prescripţie urma să curgă de la acea dată". Se mai arată că, "dat fiind că titlurile nu au fost chemate la plată după anul 1990", termenul de prescripţie de 3 ani nu poate fi aplicat fără a fi încălcate prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie referitoare la garantarea creanţelor asupra statului, precum şi ale art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată. Arată că prevederile criticate "au, practic, un caracter tehnic şi nu contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie". În plus, mai arată că "în speţă, prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, recurentul critică, în fapt, modalitatea de calcul a termenului de prescripţie instituit de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, la care s-a oprit instanţa de fond, o situaţie de fapt particulară speţei, aceste aspecte depăşind sfera criticilor de neconstituţionalitate”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III -a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că "instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele nu pot fi considerate de natură să îngrădească dreptul de proprietate privată". Face referire şi la Decizia nr. 251/2008, pronunţată de Curtea Constituţională.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958, care au următorul conţinut:– Art. 1: "Dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind accesorii.Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă.";– Art. 3: "Termenul prescripţiei este de 3 ani."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile "art. 15 şi 17 din Constituţia din anul 1923 – repusă în vigoare prin Decretul Regal nr. 1.849 din 31 august 1944 şi ale art. 8 alin. 1 şi 2, art. 10 din Constituţia din anul 1948″, ale art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului -„Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viaţa sa particulară, în familia sa, în domiciliul său ori în corespondenţă, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri”, ale art. 1 „Protecţia proprietăţii” din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile constituţionale ale art. 11 „Dreptul internaţional şi dreptul intern”, ale art. 20 – „Tratatele internaţionale privind drepturile omului” şi ale art. 44 alin. (1) „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege”.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, criticate de acelaşi autor, într-o altă cauză, în raport de aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu argumente identice.Astfel, prin Decizia nr. 251 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 17 aprilie 2008, Curtea, referindu-se şi la jurisprudenţa sa în materie, a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, că normele criticate nu încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală. Curtea a respins şi susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea textului de lege criticat, prin raportare la „dispoziţiile art. 15 şi 17 din Constituţia din anul 1923 – repusă în vigoare prin Decretul Regal nr. 1.849 din 31 august 1944 şi ale art. 8 alin. 1 şi 2, art. 10 din Constituţia din anul 1948″, întrucât „Curtea Constituţională înfiinţată potrivit Constituţiei din anul 1991 are rolul de garant al ordinii constituţionale create de această Constituţie. Ca atare, legile şi alte acte normative emise înainte într-o altă ordine constituţională puteau fi examinate sub aspectul constituţionalităţii numai în raport cu acea ordine constituţională şi de organismele pe care Constituţia atunci în vigoare le prevedea”. Cu privire la celelalte dispoziţii din Constituţie şi documentele internaţionale invocate ca fiind încălcate, s-a reţinut că nu sunt incidente.Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, considerentele care fundamentează soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată îşi păstrează valabilitatea, inclusiv în ceea ce priveşte art. 1 din Decretul nr. 167/1958, faţă de care nu au fost formulate critici distincte.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Iosif Jager în Dosarul nr. 37.674/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi, respectiv, în Dosarul nr. 434/302/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește