DECIZIE nr. 638 din 28 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent-şef delegatPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Chifan în Dosarul nr. 7.220/99/2008 al Tribunalului Iaşi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.220/99/2008, Tribunalul Iaşi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Chifan în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21, art. 16, art. 24 alin. (1), art. 53, art. 124, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece dreptul la apărare vizează şi apărarea împotriva oricăror constatări de fapt ori de drept sau împotriva unor soluţii adoptate de o instanţă de judecată care sunt considerate greşite de către oricare dintre participanţii la procesul penal. De asemenea, prin stabilirea unui termen de executare efectivă a 20 de ani de detenţie sunt nesocotite drepturile fundamentale invocate.Tribunalul Iaşi – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16, art. 21 şi art. 24 alin. (1) din Constituţie. Cât priveşte invocarea art. 53 şi art. 124 din Legea fundamentală, Avocatul Poporului arată că acestea nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55^1 din Codul penal cu denumirea marginală Liberarea condiţionată, care au următorul conţinut:Art. 55^1: "Cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberat condiţionat după executarea efectivă a 20 de ani de detenţiune, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale.Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei poate fi liberat condiţionat după executarea efectivă a 15 ani de detenţiune, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute în alin. 1.Pedeapsa se consideră executată, dacă în termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Dacă în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infracţiune, se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 61."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a reglementa cu privire la infracţiuni, pedepse şi regimul de executare a acestora.Fiind o creaţie a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine condiţiile şi sfera de incidenţă a liberării condiţionate, care, nefiind un drept constituţional consacrat ca atare, se constituie numai într-o vocaţie a condamnatului ce capătă valenţă în funcţie de modul în care Parlamentul, din raţiuni de politică penală necesare într-o societate democratică, înţelege să dispună cu privire la executarea pedepselor. Aceasta, deoarece liberarea condiţionată presupune îndeplinirea de către condamnat a anumitor condiţii referitoare la formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, atingându-se astfel scopul executării pedepsei.Nu poate fi primită critica potrivit căreia dispoziţiile legale contestate contravin principiului egalităţii în drepturi, deoarece acestea se aplică în mod unitar tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, respectiv acelora care au fost condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.De asemenea, textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 21, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, partea interesată având posibilitatea să îşi angajeze un apărător, beneficiind de toate garanţiile procesuale specifice procesului echitabil.Dispoziţiile constituţionale ale art. 124 şi ale art. 53 nu au incidenţă în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Chifan în Dosarul nr. 7.220/99/2008 al Tribunalului Iaşi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef delegat,Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește