DECIZIE nr. 637 din 24 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Hagiu în Dosarul nr. 388/P/R/2005 al Curţii de Apel Braşov-Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 388/P/R/2005, Curtea de Apel Braşov-Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Hagiu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 83 din Codul penal generează discriminări, impunând un tratament juridic diferit între infractori, întrucât revocarea suspendării condiţionate operează doar în ipoteza descoperirii în cuprinsul termenului de încercare a infracţiunii nou-săvârşite, iar nu şi în situaţia în care infracţiunea comisă în termenul de încercare este descoperită după împlinirea acestuia. Prevederile legale criticate încalcă, în opinia autorului excepţiei, şi prezumţia de nevinovăţie, deoarece "obligă instanţa de fond să revoce suspendarea condiţionată în condiţiile în care hotărârea pronunţată pentru fapta săvârşită în termenul de încercare încă nu este definitivă la data pronunţării revocării suspendării condiţionate", precum şi independenţa judecătorului, câtă vreme "impune instanţei să procedeze într-un singur fel, respectiv să revoce suspendarea condiţionată, indiferent de gravitatea faptei, de pericolul social pe care-l reprezintă infractorul."Curtea de Apel Braşov-Secţia penală apreciază că art. 83 din Codul penal nu este în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei. Se arată că textul de lege criticat nu stabileşte discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fără nici o deosebire. De asemenea, "revocarea se materializează efectiv după ce condamnatul a fost judecat şi condamnat definitiv pentru infracţiunea nou-comisă şi descoperită în cursul termenului de încercare, fapt ce denotă că acesta are posibilitatea de a-şi valorifica toate apărările în decursul respectivului proces […]".În concluzie, instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât art. 83 din Codul penal nu creează privilegii sau discriminări şi, ca urmare, nu încalcă vreunul dintre criteriile egalităţii în drepturi enumerate de art. 4 din Constituţie. Cât priveşte critica aceluiaşi text legal în raport de prevederile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, se arată că nu poate fi reţinută, deoarece art. 83 din Codul penal respectă principiul constituţional care stabileşte prezumţia de nevinovăţie. Referitor la art. 124 din Legea fundamentală, invocat de asemenea de autorul excepţiei în motivarea acesteia, se apreciază că nu are relevanţă în soluţionarea cauzei.Avocatul Poporului consideră că art. 83 din Codul penal nu aduce atingere sub nici un aspect prevederilor constituţionale care reglementează egalitatea în drepturi, întrucât nu stabileşte discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie. De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă dreptul la apărare, deoarece instanţa dispune revocarea suspendării numai după ce condamnatul a fost judecat şi condamnat definitiv pentru infracţiunea săvârşită şi descoperită în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate. Prin urmare, condamnatul a avut posibilitatea de a-şi face toate apărările în cursul acestui proces, de a exercita căile de atac prevăzute de lege, de a propune şi de a administra probe noi.În concluzie, Avocatul Poporului, făcând referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 83 din Codul penal, potrivit cărora, "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă."Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 23 alin. (1), (11) şi (12), privind inviolabilitatea libertăţii individuale, prezumţia de nevinovăţie şi legalitatea pedepsei, respectiv în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.Autorul critică dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei şi în raport de prevederile art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea în faţa legii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Astfel, dispoziţiile art. 83 din Codul penal nu aduc atingere prevederilor constituţionale (şi, implicit, celor din acte internaţionale) care consacră egalitatea în faţa legii, deoarece acestea nu stabilesc discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fără nici o deosebire. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 215 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2003, şi nr. 317 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă normele constituţionale privind libertatea individuală şi prezumţia de nevinovăţie, întrucât revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei se realizează numai dacă în cursul termenului de încercare "cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă". Aşadar, nu poate fi vorba de "a considera o condamnare nedefinitivă ca fiind definitivă", aşa cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei când motivează pretinsa încălcare a prezumţiei de nevinovăţie, astfel cum este consfinţită aceasta de prevederile constituţionale cuprinse în art. 23 alin. (11).Curtea reţine, totodată, că reglementarea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni a fost realizată de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituţionale, stabilite de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" şi nu aduce atingere independenţei judecătorului. Acesta urmează să aprecieze, în funcţie de situaţia de fapt şi probele administrate, dacă în cauză sunt întrunite condiţiile revocării suspendării condiţionate. Faptul că norma criticată "impune instanţei să procedeze într-un singur fel, respectiv să revoce suspendarea condiţionată, indiferent de gravitatea faptei, de pericolul social pe care-l reprezintă infractorul", nu reprezintă decât o aplicare a principiului egalităţii, care impune ca toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie să beneficieze de acelaşi tratament juridic, iar nu o încălcare a principiului constituţional care consacră independenţa judecătorului, aşa cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Hagiu în Dosarul nr. 388/P/R/2005 al Curţii de Apel Braşov – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește