DECIZIE nr. 637 din 14 iunie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Petre Lăzăroiu – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorSimina Gagu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Dragoş Marian Ene şi Nicanor George Ene în Dosarul nr. 8.919/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 511D/2012 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 112 din 9 februarie 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 500 din 25 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.919/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Dragoş Marian Ene şi Nicanor George Ene într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 sunt neconstituţionale, prorogarea termenului de înregistrare a şedinţelor de judecată fiind cauzată de imposibilitatea premeditată de a achiziţiona echipamentele necesare. De asemenea, susţin că magistraţii nu consemnează în actele procesuale dezbaterile urmate în şedinţă şi că neînregistrarea şedinţelor de judecată prin mijloace audio-video deschide calea unor abuzuri judiciare.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile art. III din titlul XVI din Legea nr. 247/2005 nu sunt contrare dispoziţiilor art. 15, 16, 124, 125, 126, 127 şi 131 din Constituţie. Instanţa judecătorească arată, totodată, că şedinţele de judecată sunt publice, susţinerile părţilor sunt consemnate în încheierile de şedinţă, de către grefierul de şedinţă, iar părţile se bucură de egalitate în exercitarea drepturilor procedurale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 sunt constituţionale. Observă că termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005, referitor la înregistrarea şedinţelor de judecată, a fost amânat până la 1 iulie 2012, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2011, şi arată că aceste prevederi dispun pentru viitor, fără a aduce atingere principiului egalităţii în drepturi. Totodată, reţine că prevederile legale criticate sunt norme de procedură, iar normele cuprinse în art. 149 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea stenografierii dezbaterilor, în total sau în parte, în timp ce art. 155^1 din acelaşi cod reglementează condiţiile în care instanţa judecătorească poate suspenda judecarea cauzei când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie prevederile art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având, la momentul adoptării lor, următorul cuprins: „Dispoziţiile prezentei legi privind înregistrarea şedinţelor de judecată, precum şi cele privind numirea la birourile de informare şi relaţii publice a absolvenţilor unei facultăţi de jurnalistică sau a specialiştilor în comunicare, se aplică de la 1 iulie 2006.”Din analiza motivării formulate de autorul excepţiei şi a considerentelor cuprinse în actul de sesizare, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează soluţia legislativă a prorogării termenului prevăzut de lege pentru înregistrarea şedinţelor de judecată.Curtea observă că termenul prevăzut de art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 a fost succesiv prorogat prin diverse ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, iar, în prezent, acesta este prorogat prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 7 iunie 2012, având următorul conţinut:"Termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, de la care se aplică dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la înregistrarea şedinţelor de judecată, se prorogă până la data de 1 iulie 2013.”Curtea constată că prevederile legale menţionate, deşi se referă la termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005, având, din această perspectivă, caracterul unei norme de trimitere, au, totuşi, un conţinut normativ de sine stătător, astfel că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2012.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 125 privind statutul judecătorilor, art. 126 privind instanţele judecătoreşti, art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor şi art. 131 privind rolul Ministerului Public.Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că soluţia legislativă a prorogării termenului prevăzut de art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 a făcut, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 835 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, Decizia nr. 1.385 din 29 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2009, Decizia nr. 492 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, Decizia nr. 1.179 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011, Decizia nr. 112 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, şi Decizia nr. 332 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012).Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţă, că prorogarea termenului pentru înregistrarea prin mijloace audio-video a şedinţelor de judecată s-a realizat în vederea unei bune administrări a justiţiei ca serviciu public, ţinând seama de gravele consecinţe de ordin procedural care ar putea apărea în activitatea de judecată din cauza inexistenţei suportului tehnic necesar şi care ar putea fi invocate în cadrul proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată.De asemenea, Curtea a reţinut că, potrivit art. 147 din Codul de procedură civilă, "Dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă, care va fi semnată de judecători şi de grefier". Astfel, consemnarea activităţii desfăşurate la fiecare termen de judecată se face în încheierea de şedinţă, act procedural care oferă instanţei de control judiciar posibilitatea de a aprecia asupra desfăşurării în condiţii legale a procesului civil şi de a verifica legalitatea măsurilor dispuse, asigurându-se, în acest mod, dreptul la un proces echitabil.Curtea a constatat, totodată, că prevederile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a se institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Cât priveşte celelalte texte invocate din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă şi, mai mult chiar, autorii excepţiei nu arată în motivarea lor în ce constă, în mod concret, pretinsa contrarietate dintre acestea şi prevederile de lege criticate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Dragoş Marian Ene şi Nicanor George Ene în Dosarul nr. 8.919/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iunie 2012.PREŞEDINTE,PETRE LĂZĂROIUMagistrat-asistent,Simina Gagu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește