DECIZIE nr. 636 din 29 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2)-(4), ale art. 8 alin. (2) şi (5), precum şi ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2)-(4), art. 8 alin. (2) şi (5), precum şi ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Mihaela Victoria Sandu în Dosarul nr. 7.448/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.448/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2)-(4), ale art. 8 alin. (2) şi (5), precum şi ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Mihaela Victoria Sandu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece permit instanţei de judecată să soluţioneze o cauză fără să îşi exercite obligaţia de aflare a adevărului. Astfel, posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse împiedică exercitarea dreptului la apărare şi realizarea unui proces echitabil. Mai mult, debitorul are dreptul să formuleze apărări de fond doar pe calea contestaţiei la executare, limitându-se posibilitatea exercitării dreptului la apărare şi încălcându-se principiul securităţii raporturilor juridice. Se mai arată că se încalcă dreptul la un proces echitabil şi normele constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât cererea în anulare este soluţionată de către aceeaşi instanţă care a soluţionat fondul şi, în plus, hotărârea pronunţată în această cale de atac nu mai poate fi atacată cu recurs.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "prin procedura de soluţionare prevăzută de dispoziţiile legale menţionate nu se împiedică exercitarea dreptului la apărare şi realizarea unui proces echitabil, deoarece debitorul are posibilitatea să conteste susţinerile creditoarei, să propună probe în apărare şi să îşi formuleze apărările necesare. Împrejurarea că în cadrul acestei proceduri se poate administra numai proba cu înscrisuri nu afectează dreptul la apărare, deoarece aceste dispoziţii se aplică ambelor părţi."În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (2)-(4), ale art. 8 alin. (2) şi (5), precum şi ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:– Art. 4 alin. (2)-(4): "(2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.(3) La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii. … (4) În citaţie se va face menţiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii."; … – Art. 8 alin. (2) şi (5): "(2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. [… ](5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă." … – Art. 9 alin. (2): "La cererea creditorului ordonanţa prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanţa împotriva căreia a fost introdusă cererea în anulare prevăzută la art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi învestită cu formulă executorie, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.Astfel învestită, ordonanţa constituie titlu executoriu, care se eliberează creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică şi debitorului."Prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 20 "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", ale art. 21 "Accesul liber la justiţie" şi ale art. 53 "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi". Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care se referă la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat, prin numeroase decizii, asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate în prezenta cauză, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi faţă de critici similare.În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr. 274 din 24 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 10 august 2004, Decizia nr. 116 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 20 martie 2006, Decizia nr. 25 din 12 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 16 februarie 2006, şi Decizia nr. 109 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 5 martie 2007, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate invocate cu privire la art. 4 alin. (2)-(4) şi ale art. 8 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 (criticate alături de alte texte din acelaşi act normativ), statuând că acestea nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 20, 21 şi ale art. 53 alin. (2) şi nici pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tot astfel, prin Decizia nr. 116 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 20 martie 2006, şi prin Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt constituţionale.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2)-(4), ale art. 8 alin. (2) şi (5), precum şi ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Mihaela Victoria Sandu în Dosarul nr. 7.448/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește