DECIZIE nr. 635 din 29 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 281 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie invocată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 10.761/325/2007 al Tribunalului Timiş – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 278 din Codul de procedură penală şi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 281 din Codul penal, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.761/325/2007, Tribunalul Timiş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Pompiliu Bota.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 278 din Codul de procedură penală contravine dreptului la un proces echitabil, deoarece acesta "nu permite atacarea rezoluţiei prin care procurorul ierarhic superior infirmă soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procurorul de caz". Art. 281 din Codul penal este neconstituţional, deoarece sintagma "lege specială" încalcă prevederile art. 73 alin. (1) din Legea fundamentală. Se arată că nu rezultă la ce lege face trimitere textul criticat, câtă vreme Parlamentul nu adoptă "nicio lege specială cu referire la exercitarea fără drept a profesiei", precum şi faptul că este absolut necesar ca instanţa de contencios constituţional să pronunţe o decizie care "să clarifice aceste neconcordanţe între Codul penal şi Constituţie". De asemenea, "art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală consfinţeşte împrejurarea în care Parlamentul nu poate adopta decât o singură lege specială – legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare, legea specială invocată de art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004, pentru că legea avocaturii este o lege organică, nu specială”.Tribunalul Timiş – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281 din Codul penal este neîntemeiată, întrucât acestea nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Cât priveşte art. 278 din Codul de procedură penală, arată că "textul prevede posibilitatea de a se face plângere la procurorul ierarhic, iar soluţia dispusă de acesta nu este supusă niciunei căi de atac în vederea exercitării controlului legalităţii şi temeiniciei de către o instanţă de judecată, nefiind respectate dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţia României."În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că normele criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile din Constituţie invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea contra actelor procurorului, precum şi dispoziţiile art. 281 din Codul penal – Exercitarea fără drept a unei profesii -, care au următorul conţinut:– Art. 278: "Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.Dispoziţiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător.";– Art. 281: "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă."În opinia autorului excepţiei, prevederile art. 281 din Codul penal contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (1), potrivit cărora "Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare", şi ale art. 115 alin. (1), potrivit cărora "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". În ceea ce priveşte textul din Codul de procedură penală criticat, se susţine că încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:Dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport de critici similare, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, şi Decizia nr. 301 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 1 august 2005. Cu acele prilejuri, respingând ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, că prevederile art. 278 din Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală şi nici pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.De asemenea, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii art. 281 din Codul penal, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi faţă de critici asemănătoare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 49 din 13 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 16 mai 2001, şi Decizia nr. 317 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008, prin care Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate invocate, pentru considerentele acolo arătate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au fundamentat deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie invocată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 10.761/325/2007 al Tribunalului Timiş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește