DECIZIE nr. 634 din 24 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 437 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 437 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ismail Kaplan în Dosarul nr. 2.751/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal răspunde, pentru Ismail Kaplan, avocat Constantin Popescu.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia aşa cum a fost formulată. Se susţine că dispoziţiile legale criticate, care nu permit revocarea măsurii expulzării, reglementată de art. 117 din Codul penal, încalcă dreptul la liberă circulaţie, garantat de Constituţie şi de tratatele internaţionale, întrucât determină ca această măsură să aibă "caracter veşnic", neputând fi modificată, revocată, înlocuită sau desfiinţată. Chiar dacă art. 53 din Constituţie prevede posibilitatea restrângerii unor drepturi, în cauză nu subzistă nici una dintre situaţiile la care face referire textul constituţional.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii, în principal, de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, în realitate, autorul acesteia solicită completarea normei criticate, ceea ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că persoana vizată de măsura expulzării poate exercita împotriva acesteia căile de atac reglementate de lege, astfel încât nu se poate reţine susţinerea autorului excepţiei în sensul că această măsură nu poate fi modificată sau înlăturată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.751/2005, Tribunalul Bucureşti-Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 437 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ismail Kaplan în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că "art. 437 din Codul de procedură penală încalcă normele imperative ale Constituţiei şi ale legislaţiei internaţionale, aplicând o măsură de siguranţă ce nu mai poate fi modificată, revocată, înlocuită şi chiar desfiinţată în orice mod după punerea acesteia în executare." Se arată că actuala redactare a dispoziţiilor art. 437 din Codul de procedură penală conduce la concluzia că, după aplicarea măsurii de siguranţă a expulzării, aceasta "are caracter veşnic, în condiţiile în care nici o pedeapsă nu este veşnică cu excepţia pedepsei cu moartea, abolită de actuala Constituţie". Ca urmare, se solicită Curţii Constituţionale "să dispună posibilitatea revocării şi a acestei măsuri de siguranţă, stabilind totodată şi o limită de aplicabilitate şi valabilitate a unei astfel de măsuri de siguranţă, anulând veşnicia acestei măsuri."Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală consideră că textul de lege criticat este constituţional, întrucât scopul măsurii de siguranţă este înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală, iar prevederile art. 53 din Legea fundamentală permit restrângerea prin lege a exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi dacă aceasta este necesară pentru apărarea securităţii şi ordinii publice. Se arată, totodată, că nu se poate vorbi de o inegalitate a cetăţenilor în faţa legii, câtă vreme măsura expulzării se poate dispune numai faţă de cetăţenii români sau faţă de persoanele fără cetăţenie care nu domiciliază în România.În concluzie, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că art. 437 din Codul de procedură penală nu contravine principiului egalităţii în drepturi, întrucât nu instituie nici un privilegiu întemeiat pe vreunul dintre criteriile prevăzute la art. 4 din Constituţie, şi, de asemenea, acesta nu încalcă prevederile art. 11, 25 şi 53 din Legea fundamentală. Se mai arată că, până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus măsura expulzării, aceasta poate fi contestată în cadrul căilor comune de atac.În concluzie, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile art. 11 din Constituţie, şi nici pe cele ale Protocolului nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, de asemenea, nu aduc atingere egalităţii în drepturi, câtă vreme se aplică fără nici o discriminare tuturor persoanelor aflate în situaţie identică. Cât priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 25 din Constituţie, se arată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât libera circulaţie nu este absolută, aceasta trebuind să se desfăşoare cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevăzute de lege. De asemenea, art. 437 din Codul de procedură este – în opinia Avocatului Poporului – în deplină concordanţă cu prevederile art. 53 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 437 din Codul de procedură penală, potrivit cărora:"Persoana cu privire la care s-a luat una din măsurile prevăzute în art. 113-116 din Codul penal poate cere instanţei în a cărei circumscripţie locuieşte, revocarea măsurii, când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat.Revocarea poate fi cerută şi de procuror. Soluţionarea cererii se face cu citarea persoanei cu privire la care este luată măsura, ascultându-se şi concluziile apărătorului şi procurorului.Dacă cel internat nu are apărător, i se asigură un avocat din oficiu."Prevederile constituţionale pretins încălcate sunt cele cuprinse în art. 11, privind dreptul internaţional şi dreptul intern, în art. 16, privind egalitatea în drepturi, în art. 25, referitoare la libera circulaţie, şi în art. 53, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Se invocă, de asemenea, încălcarea Protocolului nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care recunoaşte anumite drepturi şi libertăţi, altele decât acelea care figurează în convenţie şi în primul Protocol adiţional la convenţie, cu privire la care se arată că "garantează un regim echitabil şi nediscriminator în ceea ce priveşte expulzarea".Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile art. 437 din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea revocării măsurilor "prevăzute de art. 113-116 din Codul penal", la cererea persoanei cu privire la care s-a luat una dintre aceste măsuri, sau a procurorului, fiind adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Autorul excepţiei, faţă de care s-a luat o altă măsură de siguranţă decât cele la care face referire art. 437 din Codul de procedură penală, este nemulţumit de actuala redactare a acestui text de lege, pe care îl consideră neconstituţional, iar, prin criticile formulate, solicită extinderea dispoziţiilor art. 437 din Codul de procedură penală şi la alte situaţii neprevăzute în text, în sensul adăugării în cuprinsul acestuia şi a posibilităţii condamnatului de a obţine revocarea măsurii de siguranţă a expulzării, prevăzută de art. 117 din Codul penal. În acest sens, se solicită expres Curţii "să dispună posibilitatea revocării şi a acestei măsuri de siguranţă".Or, aşa după cum Curtea Constituţională a reţinut în mod constant, acceptarea acestor critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia "Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a ţării", fiind în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 437 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ismail Kaplan în Dosarul nr. 2.751/2005 al Tribunalului Bucureşti-Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește