DECIZIE nr. 633 din 11 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 7 alin. 1^1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Tudorel Toader – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. 1^1 şi art. 45 alin. 2^2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Margot Munteanu în Dosarul nr. 2.687/299/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal răspunde personal partea Ştefan Florenţiu Frînculescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată. Partea prezentă solicită respingerea excepţiei, apreciind că autorul are ca scop tergiversarea cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 7 alin. 1^1 din Legea nr. 10/2001, ca fiind neîntemeiată, întrucât acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii. În continuare, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. 2^2 din Legea nr. 10/2001, ca fiind inadmisibilă, deoarece textul de lege criticat nu este reglementat în cuprinsul Legii nr. 10/2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia civilă nr. 334R din 16 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.782/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis recursul formulat împotriva încheierii prin care Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. 1^1 şi art. 45 alin. 2^2 din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea acestei excepţii.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Margot Munteanu într-o cauză civilă ce are ca obiect evacuare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 1, 7^1 şi 45^2 din Legea nr. 10/2001, privitoare la valoarea şi efectele contractului de vânzare-cumpărare încheiat în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995, sunt neconstituţionale în raport de art. 15 alin. (2) şi art. 21 alin. (1) din Constituţie.În acest sens, arată că Legea nr. 10/2001, adoptată ulterior Legii nr. 112/1995, stabileşte în cadrul textelor de lege invocate condiţii suplimentare pentru vânzarea către chiriaşi a apartamentelor deţinute de aceştia, condiţii care, dacă nu sunt îndeplinite, duc la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995. Susţine că Legea nr. 10/2001 modifică Legea nr. 112/1995, având, astfel, efect retroactiv. Arată că, în speţă, titlul de proprietate al autorului excepţiei, fundamentat pe Legea nr. 112/1995, este contestat în temeiul Legii nr. 10/2001.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că dispoziţiile de lege criticate reglementează o procedură administrativă de restituire în natură sau echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, împotriva deciziilor sau dispoziţiilor emise în acest sens existând calea contestaţiei ce urmează să se judece în faţa instanţei de judecată. Precizează că normele de lege invocate nu exclud exercitarea unei acţiuni în revendicare, formulată pe calea dreptului comun şi că prevederile art. 1, art. 7^1 şi art. 45^2 din Legea nr. 10/2001 nu încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 21 din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât dispun pentru viitor şi se aplică, de la data intrării lor în vigoare, unor situaţii juridice în curs de derulare.Apreciază că textele supuse controlului de constituţionalitate nu încalcă nici art. 21 din Legea fundamentală, deoarece acestea reglementează o procedură administrativă de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, împotriva deciziilor sau dispoziţiilor emise în acest sens existând calea contestaţiei ce urmează să se judece în faţa instanţei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. 1^1 şi art. 45 alin. 2^2 din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 1 din 30 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209 din 22 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005, având următorul conţinut:– Art. 1: "(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite în natură sau echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condiţiile prezentei legi.(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. … (3) Măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării. … (4) Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate. … (5) Primarii sau, după caz, conducătorii entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia să afişeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârşitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile şi/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare;". … – Art. 7 alin. 1^1: "Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condiţiilor cerute de lege”.În plus, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca fiind neconstituţionale şi dispoziţiile art. 45^2 din Legea nr. 10/2001. Curtea constată că atât acest text, cât şi art. 45 alin. 2^2, pe care îl invocă instanţa de judecată în sesizarea adresată instanţei de contencios constituţional, nu sunt cuprinse în conţinutul reglementării, iar din motivarea autorului nu rezultă care ar fi, în realitate, prevederile considerate a fi neconstituţionale, astfel încât obiect al excepţiei îl constituie numai dispoziţiile art. 1 şi art. 7 alin. 1^1 din Legea nr. 10/2001.Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii şi ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie.Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.246 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009. În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei privind efectul retroactiv al Legii nr. 10/2001, întrucât aceasta modifică Legea nr. 112/1995, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că neconcordanţa dintre legile în vigoare în aceeaşi materie nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare în timp a acestora. Dispoziţiile Legii nr. 10/2001, care modifică prevederile Legii nr. 112/1995, dispun pentru viitor şi se aplică unor situaţii juridice în curs de derulare, astfel încât nu este înfrânt principiul neretroactivităţii legii.Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că textele de lege criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie. Împotriva deciziilor sau dispoziţiilor emise în cadrul procedurii administrative de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat există calea contestaţiei, ce urmează a se judeca în faţa instanţelor de judecată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 7 alin. 1^1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Margot Munteanu în Dosarul nr. 2.687/299/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2010.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. TUDOREL TOADERMagistrat-asistent,Cristina Toma––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește