DECIZIE nr. 632 din 26 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 şi următoarele din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 şi următoarele din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Neacşu, Gheorghiţă Neacşu, Camelia Neacşu şi Mihaela Neacşu în Dosarul nr. 866/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 866/1.748/2007, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 şi următoarele din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Neacşu, Gheorghiţă Neacşu, Camelia Neacşu şi Mihaela Neacşu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de încuviinţare a asigurării dovezilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate reglementează o procedură sumară a materiei asigurării dovezilor, caracterizată prin necitarea părţii împotriva căreia se cere, deşi este o procedură contencioasă. Astfel, dispoziţiile criticate permit instanţei să soluţioneze cauza fără a-şi exercită obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor unei singure părţi, ceea ce este neconstituţional.Judecătoria Cornetu şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, acestea ducând la accelerarea judecării cauzelor.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât scopul procedurii de asigurare a dovezilor este acela de a oferi părţilor din cadrul procesului toate garanţiile procesuale pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acestora, oferind în acelaşi timp instanţei de judecată mijloacele necesare pentru o corectă soluţionare a cauzei.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, astfel cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 173/2007.Preşedinţii celor două Camere nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 şi următoarele din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 236 alin. 4: "În caz de primejdie în întârziere, instanţa va putea încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor.";– Art. 239 alin. 2: "Preşedintele poate încuviinţa facerea constatării fără înştiinţarea aceluia împotriva căruia se cere."Următoarele articole, până la art. 241 din Codul de procedură civilă, reglementează instituţia asigurării dovezilor în procesul civil.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, ale art. 135 referitoare la economia României şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor art. 235-241 din Codul de procedură civilă – raportate la prevederile art. 16, 20 şi 21 din Constituţie – Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 173/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 18 aprilie 2007, statuând că procedura de asigurare a dovezilor este o procedură specială, de urgenţă, ce are un scop limitat, acela de conservare a unor dovezi care se află în primejdie să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. Orice persoană interesată poate recurge la această procedură, condiţia fundamentală a unui asemenea demers fiind existenţa unei primejdii în administrarea dovezii sau în constatarea unei anumite stări de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, fără ca dispoziţiile criticate să contravină prevederilor art. 16 din Constituţie.De asemenea, Curtea a reţinut că liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situaţii deosebite şi implică existenţa unor proceduri unice pentru situaţii deosebite, aşa cum este şi cea a asigurării dovezilor. De altfel, dovezile administrate prin această procedură pot fi folosite şi de partea care nu a solicitat administrarea lor, conservarea dovezilor în aceste condiţii neprivând părţile interesate de dreptul de a le combate prin alte probe în cursul procesului de fond.Totodată, ca o garanţie a dreptului la apărare, legiuitorul a prevăzut, în cazul constatării de urgenţă a unei anumite stări de fapt, obligativitatea comunicării procesului-verbal celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă acesta nu a fost de faţă la cercetare.Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Având în vedere că nu a fost reţinută restrângerea sau încălcarea vreunui drept sau al vreunei libertăţi, Curtea constată că prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.Referitor la criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile constituţionale ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi ale art. 135 privind economia, Curtea nu le poate primi, deoarece autorul excepţiei nu a indicat în ce mod dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă ar contraveni acestora.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 şi următoarele din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Neacşu, Gheorghiţă Neacşu, Camelia Neacşu şi Mihaela Neacşu în Dosarul nr. 866/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2007.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește