Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1.127 din 14 decembrie 2005
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România
Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, excepţie ridicată de Gabriel Grămadă în Dosarul nr. 269/2005 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Apreciază că textul de lege supus controlului de constituţionalitate este în deplină concordanţă atât cu prevederile constituţionale, cât şi cu cele ale art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 269/2005, Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gabriel Grămadă într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a actului emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia generală de evidenţă informatizată a persoanei, Direcţia de paşapoarte, prin care i-a fost suspendat dreptul de a folosi paşaportul pe o perioadă de 5 ani.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 nu pot fi asimilate unei pedepse accesorii şi nici nu pot fi calificate fapte de natură să aducă atingere siguranţei naţionale. Consideră că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 25 – „Libera circulaţie”, ale art. 53 – „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi”, ale art. 147 alin. (1), precum şi prevederilor art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, recunoscând anumite drepturi şi libertăţi, altele decât cele deja înscrise în convenţie şi în primul protocol adiţional la convenţie. Mai arată că măsura înscrisă în art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, prin care se limitează dreptul la libera circulaţie, este luată de către şeful de serviciu al Biroului paşapoarte, care este reprezentantul unui organ administrativ, iar nu de către o instanţă judecătorească.Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 nu aduce atingere nici uneia dintre prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, iar motivarea formulată de acesta se referă la „aspecte colaterale, fără legătură cu subiectul dezbătut”.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Precizează că una dintre obligaţiile cetăţenilor români o reprezintă respectarea legii, astfel încât refuzul eliberării paşaportului sau suspendarea dreptului de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani unui cetăţean român condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 nu echivalează cu încălcarea dreptului la liberă circulaţie în ţară şi în străinătate. Consideră că textul criticat este în deplin acord cu prevederile art. 53 din Constituţie, arătând că măsurile privind restrângerea dreptului la liberă circulaţie „sunt stabilite prin lege, ca limitări justificate de apărarea securităţii naţionale, asigurarea unui climat de ordine, precum şi de prevenirea unor consecinţe negative, fiind necesare într-o societate democratică, proporţionale cu situaţia care le-a determinat şi aplicate în mod nediscriminatoriu”. De asemenea, precizează că libertatea de mişcare a cetăţeanului nu poate fi absolută, ci „trebuie să se desfăşoare cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevăzute de lege (…)”. Consideră că textul de lege criticat este conform prevederilor art. 53 din Constituţie, fiind şi o reflectare a dispoziţiilor art. 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit căruia „orice persoană care se află în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber şi de a-şi alege reşedinţa. Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv propria sa ţară. Drepturile sus-menţionate nu pot face obiectul unor restricţii decât dacă acestea sunt prevăzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea naţională, ordinea publică, sănătatea ori moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora şi sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezentul pact”. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului consacrat de art. 16 din Legea fundamentală, precizează că, în repetate rânduri, Curtea Constituţională a statuat că „instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situaţii deosebite, atât timp cât instituirea acestor reguli nu se face în mod discriminatoriu, nu contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi”, menţionând, pentru exemplificare, Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999.Avocatul Poporului îşi exprimă punctul de vedere în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Apreciază că prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 nu aduc atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât se aplică tuturor persoanelor fizice aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare. De asemenea, consideră că nu este încălcat nici art. 25 din Constituţie, deoarece libera circulaţie nu poate fi absolută, ci trebuie să se desfăşoare cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevăzute de lege. În sprijinul acestei afirmaţii, menţionează şi art. 12 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care stabileşte că libera circulaţie poate face obiectul unor restricţii dacă sunt prevăzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea naţională, ordinea publică, sănătatea ori moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora şi este compatibilă cu celelalte drepturi recunoscute. Apreciază că nu poate fi reţinută nici critica art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 faţă de prevederile art. 53 din Constituţie, precizând că, în acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 220/2005.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002. Acestea au următorul conţinut: „Cetăţeanului român condamnat în temeiul dispoziţiilor art. 1-3 i se refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, i se suspendă dreptul de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în faţa legii, ale art. 25 – "Libera circulaţie", ale art. 53 – "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", şi celor ale art. 147 alin. (1) din Constituţie, referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale.De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru aparărea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, recunoscând anumite drepturi şi libertăţi, altele decât cele deja înscrise în convenţie şi în primul protocol adiţional la convenţie, prevederi care se referă la libertatea persoanei de a părăsi orice ţară, inclusiv pe a sa, precum şi la condiţiile în care exercitarea acestui drept poate fi restrânsă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat prevede refuzul eliberării paşaportului sau, după caz, suspendarea dreptului de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani acelor cetăţeni români condamnaţi pentru săvârşirea faptelor descrise la art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001. Articolele menţionate se referă la infracţiunile de: trecere ilegală a frontierei unui stat străin – stabilită de art. 1 din ordonanţă; racolare, îndrumare sau călăuzire a uneia ori mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin sau de organizare a uneia ori a mai multora dintre aceste activităţi ilegale – prevăzute de art. 2; la tentativa la cele două infracţiuni menţionate; la iniţierea sau constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute la art. 2 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, astfel cum se prevede în art. 3. Din conţinutul dosarului de fond se constată că autorului excepţiei i-a fost suspendat dreptul de folosire a paşaportului pe o perioadă de 5 ani ca urmare a unei condamnări pentru tentativa de trecere frauduloasă a frontierei României.Curtea constată că textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor fizice care întrunesc condiţiile stabilite de ipoteza normei, astfel încât nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De altfel, sancţiunea stabilită de art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 este consecinţa nesocotirii, de către autorul excepţiei, a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, privind obligativitatea respectării legilor.Nu este întemeiată nici critica în legătură cu pretinsa încălcare a dreptului de liberă circulaţie garantat de art. 25 din Constituţie. Libertatea de circulaţie a cetăţenilor nu este absolută, ci trebuie circumscrisă unor limite, care sunt determinate de necesitatea apărării securităţii naţionale, asigurarea ordinii publice şi prevenirea unor posibile consecinţe negative ale exercitării cu rea-credinţă a acestei libertăţi. De aceea, dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 sunt în deplină concordanţă atât cu prevederile art. 53 din Constituţie, cât şi cu cele ale art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru aparărea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, recunoscând anumite drepturi şi libertăţi, altele decât cele deja înscrise în convenţie şi în primul protocol adiţional la convenţie. Aceasta, deoarece limitările dreptului de liberă circulaţie sunt prevăzute de lege şi constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a prevederilor art. 147 alin. (1) din Constituţie, referitoare la deciziile Curţii Constituţionale, Curtea constată că acestea nu au nici o relevanţă în soluţionarea cauzei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, excepţie ridicată de Gabriel Grămadă în Dosarul nr. 269/2005 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––