DECIZIE nr. 630 din 3 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 12^2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, excepţie ridicată de Ioan Vulcu în Dosarul nr. 8.058/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.708D/2006, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de Constantin Bîrsan în Dosarul nr. 3/57/2006 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal, efectuat în dosarul de mai sus, se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.205D/2006 şi nr. 1.708D/2006, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.708D/2006 la Dosarul nr. 1.205D/2006, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că venitul de completare este accesoriu ajutorului de şomaj acordat, astfel încât celor care nu beneficiază de ajutor de şomaj nu li se poate acorda venitul de completare. Textul de lege criticat nu încalcă art. 16 alin. (1) şi art. 41 din Constituţie, având în vedere şi că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituţie, numai legiuitorul este cel în măsură a stabili măsurile de protecţie socială.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierile din 13 aprilie 2006 şi 29 mai 2006, pronunţate în dosarele nr. 8.058/2005 şi nr. 3/57/2006, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, excepţie ridicată de Ioan Vulcu, respectiv Constantin Bîrsan în litigii având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a deciziilor prin care s-au respins cererile acestora de acordare a indemnizaţiei de şomaj şi a venitului de completare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale privind garantarea dreptului la muncă, deoarece obligă persoana concediată în cadrul concedierii colective să aibă statutul de şomer pentru a putea beneficia de venit de completare. Consideră că aceleaşi dispoziţii legale au şi caracter discriminatoriu întrucât persoanele care la data concedierii aveau contract de muncă pe timp parţial la un alt angajator nu beneficiază de venitul de completare, în timp ce persoanele încadrate în muncă după disponibilizare beneficiază de acest venit de completare.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.205D/2006, că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, textele criticate având un caracter discriminatoriu. Totodată, se consideră că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la muncă.În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.708D/2006 se opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că nu se poate susţine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie atât timp cât persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj se află într-o situaţie fundamental diferită faţă de cele care nu îndeplinesc aceste condiţii. Totodată, se arată că dispoziţiile constituţionale referitoare la măsurile de protecţie socială nu sunt încălcate, dimpotrivă, întreaga ordonanţă de urgenţă fiind o garanţie în acest sens.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj se află într-o situaţie diferită faţă de cele care nu îndeplinesc aceste condiţii, astfel încât se impune stabilirea unui tratament juridic diferit. Totodată, se arată că, atât timp cât persoana nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj şi implicit a venitului de completare, ea nu se află într-o stare de "nevoie", astfel că nu se impune plata unei sume de bani cu caracter de măsură socială.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se arată că textul de lege criticat stabileşte o compensaţie cu caracter temporar, iar încetarea condiţiilor care au justificat acordarea indemnizaţiei de şomaj justifică şi sistarea plăţii venitului de completare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 12^2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, aprobată prin Legea nr. 254/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004. În realitate, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2004 a fost emisă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002. Astfel, textul supus controlului de constituţionalitate face parte din aceasta din urmă ordonanţă de urgenţă şi are următorul cuprins:"(3) Nu beneficiază de venit de completare persoanele care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru stabilirea indemnizaţiei de şomaj."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 41 alin. (1) şi (2), privind interdicţia îngrădirii dreptului la muncă şi dreptul la protecţie socială.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Articolele 12, 12^1, 12^2 şi 12^3 , nou introduse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002, reglementează drepturile băneşti ce se acordă salariaţilor din industria de apărare ale căror contracte individuale de muncă încetează prin concedieri colective, respectiv: o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistică pentru luna anterioară celei în care se efectuează concedierea, plăţi compensatorii pe o perioadă de 6-12 luni, în funcţie de vechimea în muncă a salariatului, indemnizaţia de şomaj în conformitate cu reglementările legale în vigoare şi venit lunar de completare pe o perioadă de 20-24 luni, în funcţie de vechimea în muncă.Alineatul (3) al art. 12^2 exceptează de la beneficiul venitului lunar de completare persoanele care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru stabilirea indemnizaţiei de şomaj. Curtea reţine că persoanele care realizează venituri de un anumit nivel sunt, în mod evident, într-o situaţie diferită faţă de cele care nu realizează asemenea venituri, împrejurare obiectivă şi raţională ce justifică şi impune instituirea unui tratament juridic rezonabil diferenţiat. Astfel, neacordarea venitului lunar de completare persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru stabilirea indemnizaţiei de şomaj este o măsură rezonabilă şi raţională, fiind în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodată, Curtea reţine că dispoziţia legală criticată se aplică deopotrivă tuturor persoanelor care se află în aceeaşi situaţie.Curtea constată că această dispoziţie legală nu atinge dreptul la muncă, ci prevede doar că persoanele care sunt încadrate în muncă, chiar şi cu normă parţială, şi realizează venituri în raport cu care, potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, nu sunt îndreptăţite să li se stabilească indemnizaţia de şomaj, nu beneficiază de venit lunar de completare. Această măsură legală nu are nici o repercusiune asupra dreptului la muncă al persoanei. Totodată, Curtea reţine că măsura în cauză este una de protecţie socială, fiind şi accesorie indemnizaţiei de şomaj, ceea ce, evident, nu este de natură a încălca textul art. 41 alin. (2) din Constituţie, dimpotrivă, reprezintă o expresie a acestui text constituţional.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, excepţie ridicată de Ioan Vulcu în Dosarul nr. 8.058/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, respectiv de Constantin Bîrsan în Dosarul nr. 3/57/2006 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește